Sub Aripile Vampirilor

[Annabelle Rosalie Koreea]

Capitolul 3

Elena Pov.

Ma plimbam pe poteca ingusta, pe care putea incapea doar o masina.
Am mers…am mers…pana, cum spunea Katherine, zarit mijlocul orasului.
Fiind inca vacanta, nici nu ma asteptam sa fie multa lume pe strada, mai ales ca nici nu sunt multi locuitori.
Am vazut mai multe titluri pe pancarda magazinelor. Era un Supermarket, o Cafenea,…niciun Casino [ceea ce era perfect], un bar, un restaurant frantuzesc care parea mult prea scump, un fast-food, multe magazine de imbracaminte…[pacat ca nu era niciun mall] si, ceea ce vroiam, un mic restaurant, care nu parea de fite.
Am intrat.
Erau intr-un colt 2 barbati, in alt colt doua perechi de prieteni, probabil, si…nimeni altcineva in afara de 2-3 ospatari.
Enervant.
Mult prea putini oameni.
Dar, totusi, inainte ma plangeam de prea multi. Cred ca asa e perfect.
Fara prea multa populatie. Perfect.
M-am asezat la o masa, intr-o parte a restaurantului, deoarece nu vroiam sa aud alte voci. Aveam nevoie sa stau putin singura cu mintea mea, pentru a ma gandi la…multe.
- Buna ziua! Doriti sa comandati ceva? ma intreba unul din ospatari.
Am comandat o salata si o apa minerala.
Deeeci,…pana ma reintalnesc cu sora mea pot sa gandesc in voie…trebuie sa imi aduc aminte toate cele intamplate pentru a nu imi lasa mintea sa uite.
Ma rog, de parca mintea mea ar putea uita cum a venit la 13 ani o asa-zisa matusa a noastra, care vroia sa ne ia acasa la ea. Nu pot uita. Spunea ca este si ea geamana cu sora ei, adica cu ‘mama noastra’. De fapt, femeia aceea era blonda cu ochii albastrii si nu semana sub nicio forma cu noi. Nu am vrut sa mergem cu ea, dar venirea acesteia ne-a facut sa ne dorim sa aflam mai multe despre familia noastra, si cred ca am aflat ceva.
Am aflat ca mama murise la nastere, iar tatal nostru…a fost o intamplare, ca sa spun asa.
Fara tata, nu aveam alta familie. Mama era singura la parinti, doar tatal acesteia fiind in viata la un spital de nebuni.
Am suferit mult dupa ce am aflat, dar viata merge inainte.
Simteam cum o lacrima dadu sa iasa, dar am oprit-o la timp.
Ospatarul mi-a adus apa minerala.
Apoi mi-am adus aminte plecarea de la olfelinat. La 15 ani. Adica…acum doi ani.
Ne-am mutat intr-un camin, cel de la scoala la care invatam.
Atunci ne-am luat viata in maini, iar fiecare si-a gasit o slujba cu jumatate de norma.
La 16 ani eram la o petrecere, iar sora mea…ei bine, nu stiu cum, dar acolo a fost transformata intr-un vampir.
Prima zi de vampir a condus-o catre uciderea a 4 persoane nevinovate, iar cand si-a dat seama ce a facut, a plecat departe, timp de 6 luni.
Cand s-a intors era mult mai bine. Mi-a spus ca a intalnit un vampir pe nume Caroline, care a invatat-o ca se poate hrani numai cu animale, a invatat-o ca daca se raneste, rana se vindeca singura, i-a aratat cum se folosesc Puterile pe care le are si i-a spus ca verbina si tepusele omor vampirii. La fel si muscatura unul varcolac, dar acestia apar foarte rar, odata la 10 ani, sau cam asa ceva. Si numai anumite familii pot fi varcolaci. Sincer, ma bucur ca Katherine a gasit-o pe Caroline, deoarece a ajutat-o sa isi reconstruiasca viata. De acum 6 luni eu cu sora mea am trait normal. Ea se hraneste regulat. Mi se pare…tare, sa ai o sora-vampir.
Sincer, si eu as vrea sa fiu unul. Nu vreau sa imbatranesc in timp ce Katherine va fi vesnic tanara si frumoasa.
In orice caz, mai avem timp de negociat, deoarece ea nu prea vrea sa ma supuna la aceasta ‘durere’.
Dar cred ca as putea rezista.
- Comanda dumneavoastra! spuse chelnerul.
- Multumesc!
Am infipt furculita in salata si am inceput sa mestec.
Ma simteam ca o ierbivora, sa mestec, si sa mestec, si sa mestec,…
…si sa mestec…pana termin.

Am mai baut o gura din apa minerala.
Am platit, apoi am plecat.

Ma plimbam pe trotuar.
Aveam nevoie de o slujba. Neaparat. Si eu, si Katherine.
Adica…da, stiu avem multi bani dar…
Aaa…da. Asta a fost ciudat.
Se pare ca mama ne-a lasat noua tot ce avea, si anume un cont in banca cu un numar de bani care nu cred ca are nume. Era ceva de genul 9999999999999….pana la infinit.
Nu stiu de unde a avut atatia bani, dar nimeni nu a spus ca e ceva inegal cu acel card cand ne-am dus sa…ei bine…sa il avem.
Acum stam bine. Nu cred ca ducem lipsa de ceva…in afara de o familie, insa nu stiu cum este sa ai una, deci nu cred ca duc atat de mare lipsa.
Deci…ma gandeam la o slujba,…dar cred ca numai eu aveam nevoie de una, daca stau sa ma gandesc.
Katherine mananca…pe gratis, ca sa spun asa. Dar cumparaturile…mda. Cred ca inca nu imi voi lua o slujba.
- Esti gata? ma intreba o voce cunoscuta.
M-am intors rapid in spate.
Katherine…
- Da! am zambit eu. Sa mergem la decorat!