Sub Aripile Vampirilor

[Annabelle Rosalie Koreea]

Capitolul 4

Katherine Pov.

Deeeci…am ajuns in casuta.
Era…perfecta!
- Buuun…, am inceput eu. Hai sa ne alegem camerele.
- Sa ni le alegem? intreba Elena.
- Da, normal! Credeai ca am hotarat deja eu?
- Sincer, da. Chiar asta credeam.
Am ras amandoua.
- Mdea…hai sa ne le alegem, totusi!
Am alergat pana sus, si am asteptat-o si pe Elena.
- Pai…sunt deja mobilate, nu?
- Elena, noi am ales mobila de pe internet! Normal ca sunt mobilate!
- Si asa nu e clar care e camera cui? a intrebat ea.
- Nu chiar. Adica…cred ca da. Dar hai sa vedem, totusi.
- Bine, bine…
Am intrat in camera din dreapta, prima oara. Aceasta avea tapet de culoare bleu, avea un geam cu pervaz, un pat mare, un birou…lucruri normale, care asteptau sa fie personalizate.
Neaparat personalizate.
- Eu am camera asta, spuse uimita Elena.
- Tu ai camera asta, am spus eu in acelasi timp.
Am ras, apoi m-am indreptat spre camera mea, lasand-o pe Elena sa isi personalizeze camera.
Camera mea era aproape ca a Elenei, numai ca patul era lipit de un dulap si totul era…ciudat.
Dar imi placea la nebunie ciudatenia asta.
M-am apucat de despachetat.
Inainte si inainte de toate…patul.
Am curatat salteaua, dupa care am pus cuvertura noua, care era in dungi, buline mari si buline mici. Sincer, iubeam cuvertura asta. Era de culoarea albastra, alb si verde. Preferatele mele.
Apoi am adaugat pernele. Erau multe, iubesc pernele multe. Mai intai, am pus sase perne mai mici, lunguiete si verzi, pe doua laturi alaturate ale patului. Trei in locul in care voi dormi, si trei rezemate de un dulap alb, lipit de pat. Apoi am pus doua perne mari, cu dungi si buline ele aveau toate culorile prezentate: si verzi, si albastre, si albe. Imi placeau mult.
In final am adaugat o pernuta mica si verde, numai ca aceasta avea buline mici si albe. Era foooarte dragalasa.
Deasupra patului era un raft alb, pe doua coloane, pe care mi-am pus diferite maruntisuri la care tin: doua clepsidre ~ una mare, albastra si una mai mica,verde ~, un ceas desteptator, o cana cu numele si zodia mea [capricorn] ~ cadou de la Elena – ne-am dat reciproc acelasi cadou la 14 ani ~, o cutie draguta in care aveam mai multe poze si o cutie foarte mica in care tineam ceea ce mi-a ramas de la mama. O bratara. Partea Elenei de ramasite de la mama era un colier. Matroana olfelinatului ~ o femeie foarte de treaba ~ ne-a spus ca, inainte sa ne nasca, mama le purta pe acestea.
Acea bratara era speciala. Era de aur, dar la fiecare captuseala avea pandantive diferite. Era…speciala. Fiecare pandantiv simboliza multe lucruri. De exemplu, doi delfini care se ciocneau…formau o inima, si acesta nu este singurul exemplu.
Apoi am mai adaugat un carnetel cu schite, in care am desenat diferite persoane de-a
lungul anilor. Nu desenam foarte des. Aveam multe activitati de facut.

Am oftat cand am vazut ca am terminat cu patul si cu raftul. Mai aveam multe.
Am inceput sa ocup dulapiorul de langa pat, care era, in lungime, cat el. Pe bucata din el acoperita de pat nu se afla nimic, dar mai sus erau alte doua rafturi.
Acolo mi-am pus cutiutele.
Oh…cutiutele mele inca de la 12 ani, cand am inceput sa colectionez lucruri marunte care sa imi aminteasca de fiecare an in parte. A fost cadoul din acel Craciun. Un set de cutiute. Nu cred ca a costat mult, deoarece nu mi-am dorit nimic special in anul acela.
In orice caz…am terminat de aranjat cele 5 cutiute in ordine anuala, si am pus cele 4 trofee castigate de mine la diferite concursuri. Am fost Miss anul trecut, impreuna cu sora mea. De-acolo am un trofeu. Altul il am de la concursul de cele mai bune majorete, altul la concursul de atletism, iar ultimul la un concurs, aproape jalnic, de la desen. Cei de-acolo mi-au spus ca niciodata nu au inalnit o lucrare atat de frumoasa de la un elev si ar trebui sa ma fac pictorita, sau ceva de genul.
Dar, totusi, pictorita? Cine ar vrea sa isi iroseasca viata pe asa ceva?
Sa pictezi este un dar, dar nu sa il faci public. Anul aceea a fost o greseala.
Oricum…am asezat poza cu mine si cu Elena de acum 3 luni langa perne si am pus alte poze de-alungul anilor pe langa trofee, si asa acel dulap era deja plin.
Am adaugat 3 poze artistice pe o bucata de perete, si m-am indreptat spre biblioteca.
Aveam numai cartile mele preferate, pe care mi le-am cumparat din economii. Restul le-am citit la biblioteca.
Ironic ca, facand atatea, mai aveam timp de citit.
Bine ca nu aveam o biblioteca asa de mare, deoarece nu erau mai mult de 30 de carti.
[ credeti-ma, asta nu e mult ]
Le-am asezat pe categorii, punand intre ele cateva lumanari sau aranjamente artistice, care imi placeau mult.
Langa biblioteca mai era dulapul, dar de el ma ocupam mai tarziu.
Mai ramaneau pervazul si baia.
Am pus la pervarz o perna movie si am adaugat o draperie alba, dupa care m-am indreptat spre dulap. Baia clar ramanea ultima.
Deeeci…aveam mult prea multe de pus in dulap. Sa incepem…
Am pus maieurie, colantii, centurile, bluzele, tricourile, lenjeriile, gecile, salurile, pantofii, blugii, pantalonii, imbracamintea sportiva, caciulile siii…cam atat.
M-am dus langa dulap. Toaleta.
Masuta cu o oglinda in fata imi placea mult, mai ales atunci cand am inceput sa o umplu cu perii, clame, cercei, bratari, medalioane si tot ce mai aveam eu pe acolo.
Si…totusi, am uitat ceva.
Oh…da. Biroul.
Am adaugat rapid caietele in sertare, manualele, pixurile in suporturi speciale, CD-uri, si restul hartogaraielor, plus lampa specifica.
Acum eram aproape instalata.
Mai ramanea baia.
Dar pentru asta am asteptat-o pe Elena sa ne ocupam, care, sunt sigura, si-a mobilat dormitorul ca si al meu. Sau, cel putin, aproape la fel ca al meu.
Dar tot am uitat ceva…
Jurnalul meu ma astepta sa il ascund pe pat…
Am luat caietul de culoarea albastra si l-am ascuns sub salteaua patului.
Da…acum eram gata.