Sub Aripile Vampirilor

[Annabelle Rosalie Koreea]

Capitolul 5

Elena Pov.

Am terminat de aranjat camera care, dupa parerea mea, era camera visurilor mele.
Apoi m-am apucat cu sora mea sa aranjam si bucataria, si sufrageria.
Amandoua au iesit perfect, ca si dormitoarele.
Baile doar le-am curatat si ne-am pus toate machiajele acolo.
Imi placea baia de la etaj, era plina de sticla si de oglinzi.

Momentan ma aflam in bucatarie, luand popcorn.
Katherine ma astepta in sufragerie, pentru a vedea un film.
Am intrat si eu in sufragerie, asezandu-ma pe canapea, langa Katherine.
Ea statea cu picioarele sub sezut, gandindu-se la…ceva. Ceva…
- La ce te gandesti? am intrebat eu.
Ea sta un moment pe ganduri, apoi spuse deodata:
- Am vazut un vampir in padure.
Urmam sa mananc o boaba de popcorn, insa dupa cele spuse mi-a cazut din mana.
- Cum adica? Nu e posibil. Adica…sunteti foarte rari.
- Stiu. Dar acest cuvant, ‘rari’ inseamna ca suntem, numai ca in numar mic.
- Cum arata?
- Nu stiu. Era la 10 kilometri departare.
- …Dar i-ai simtit mirosul, nu? intreb eu.
- Da.
- Interesant. Atunci inseamna ca o sa avem prieteni.
- Mda…hai sa vedem filmul acela, totusi, raspunse ea.
- Ook. Ce film ai ales?
Ea zambi malefic.
- Unul de groaza, raspunse.
Off…
- Cum se cheama?
- One miss call, raspunse.
- Apel pierdut…, traduc eu in romana.
- Mda…totusi, hai sa il vedem!
Nu e cine stie ce. Tipul de film cu fantome, crime si, de altfel, ca toate filmele de acest gen.
Dupa primele 10 minute popcornul era deja mancat, asa ca am lasat castronul pe masuta din fata canapelei.
Dupa ce se terminase filmul, am realizat ca se facuse ora 11 noaptea.
- Ar fi bine sa ne culcam, am spus eu. Maine este prima zi de scoala.
- Da, da,…desigur.
Ne-am dus la culcare, iar eu am adormit dupa putin timp din cauza ploii.
S-a auzit un zgomot, ceea ce m-a trezit. Un ciocanit in usa de la intrare.
M-am uitat la ceas: 12:00.
Wow, exact.
Am mers tiptil pana la usa Katherninei, realizand ca zgomotul nu a trezit-o.
Am coborat. Acel ‘ceva’, transformat in ‘cineva’, inca batea la usa.
Am deschis-o incet.
Un…baiat, barbat, de varsta mea, cu parul negru, imbracat in negru, plouat, era in fata mea.
O frica imi strabatu corpul cand l-am vazut.
- Scuza-ma ca deranjez atat de tarziu, spuse el, cu o voce…speciala, ca sa spun asa. Dar m-am pierdut, continua, si nu am niciun adapost aici. As putea da un telefon?
- NU! am strigat eu, probabil trezindu-mi sora. Nu, nu te invit in casa, am spus apoi hotarata.
El s-a uitat la mine cu o privire enervata, apoi a disparut in lumina lunii.
- Elena! striga Katherine coborand scarile. Ce s-a intamplat?
- Nimic, am mintit eu.
- Pai, nu cred ca urlai ‘NU!’ la luna.
- Nu…de fapt, nu, am raspuns. Era…un om…care cred ca era vampir. Vroia sa il invit in casa.
Tot de la Caroline, Katherine a invatat ca un vampir poate intra intr-o casa numai daca este invitat. Dar, desigur, mai exista si alte lucruri.
De exemplu, un vampir poate intra intr-o cladire ca si un restaurant. Sau intr-o casa in care locuiesc numai vampiri.
Un vampir nu poate intra intr-o casa in care locuiesc, dorm, mananca, oamenii. Si pot fi invitati in casa numai de catre proprietari.
- Ce?! exclama Kath. Nu e posibil! Adica, e, dar…off…
- Mai bine dormim, spun eu.
- Nu. Mai bine dormim impreuna. Daca se intampla ceva, macar suntem aproape.
- Bine.
Ne-am dus amandoua in camera mea.
Am adormit, iar soarele ne trezise pe la ora 6 dimineata. Mai aveam doar 2 ore de libertate.