In cautarea inspiratiei

[Victoria Lixandru]

Victoria a ramas surprinsa de reactia fetei. Cu cata usurinta s-a intors si a salutat-o. Si ce e cu intrebarea aceea? Fata asta, chiar nu stie cum sa se bage mai rapid in seama?...De fapt, nici ea nu se poate lauda ca a fost mai subtila. Victoria uraste ipocrizia, mai ales cand este ea fata de sine o ipocrita.
Nu stia ce sa ii raspunda fetei. Daca mai ramanea putin in tacere, dadea prost, probabil ca ar parea o ciudata-desi, nu prea i-ar pasa- , dar cum nu avea altceva de facut, s-a asezat pe zapada moale, langa fata care astepta un raspuns de la ea si privi cum Soarele abia se mai distinge. Dupa cateva momente de ezitare, a raspuns stangaci:
-Mda...imi place oriunde...sunt Victoria. Victoria Lixandru.
Abia apoi si-a dat seama cat de stupid trebuie sa fi sunat, dar nu mai avea ce face. Ce e spus e bun spus. Oricum, evita privirea fetei.