Lupta .

[Naoki Mikoto]

Prostii, baliverne, tampenii, bou, idiot, nemernic, cretin si "trebuia sa imi fi tinut pliscul" erau cateva dintre sintagmele si adjectivle adresate propriei persoane care mi se invarteau in cap alaturi de numele Katerinei.
-Ce dracie. Defapt, am fost prost. Vampirul asta vorbeste fara mine, am spus.
Kasumi stia la ce ma refeream. Nu prea scoteam eu ochii lumii cand faceam un sacrificiu. Iar fata de Kat eram asa de retinut incat mi se parea ca indraznesc prea multe si ca sa ma uit la ea.
-Pe de alta parte, am inceput iarasi, nu ai putut fi suficient de egoista ca sa ma transformi cand ti-am cerut-o, dar esti suficient de... de... - ah, toti stiau ce cuvant, pe care chiar nu voiam sa i-l spun, fusese pe cale sa imi scape - ca sa indrugi asemenea prostii! Ei bine, voiam si nu voiam sa fiu vampir. De ce? De asta! Daca sunt vampir, fortat sa traiesc pe vecie, iar ei i se pune pata si ma respinge, cum dracu o sa traiesc... mnu, exist... mnu... suport restul vesniciei? imi ziceam. Dar uite ca sunt vampir. Si apreciez gestul zadarnic al prietenei tale datorat lipsei de egoism de care suferi. Insa cand veti invata voi, vampirii, sa nu mai faceti nonsensuri? A duce pana la capat o actiune fara sens e omeneste. Noi o facem cu motive anume, in special pentru cineva anume, si nu ne pasa daca toata lumea ne crede nebuni sau daca ajungem spanzurati pentru asta. M-as fi dus in San Francisco sa aduc inapoi greutatea ta in aur! Sau... sau o perla de pe fundul oceanului, sau capul unui urs polar, sa... sau o raza de soare... - uh, nu, vampirii nu se au bine cu lumina. Dar voi, vampiri, care sustineti ca nu aveti inima si pareti asa de mandri de asta, ati fi in stare de asemenea bazaconii? Care totusi par atat de reale pe moment...
O, Dumnezeule! Nu, nu Dumnezeule. Sunt ateu. In fine, de nervi mai vorbesc si fara sa gandesc. DE CE NU PUTUSEM SA TAC DIN GURA?
Am oftat.
-Stii ce, Katerina-Sama. Watashi te o dema wa arimasen. Nu ma cert cu tine. Pentru ca asta e unul dintre nonsensurile omenesti. Si se considera ca nu mai sunt om. A te insela, asa cum m-ai acuzat pe mine, e iarasi o greseala omeneasca. E suficient sa “va inselati” si voi, pentru a va dovedi ca sunteti, in parte, oameni.
Am tras aer in piept si, in mod ciudat, inima mea a inceput sa bata din nou... Una, doua, trei...se opri.
Dragao ma privi ciudat. Am presupus ca, atunci cand un vampire simte, brusc, inca o fiinta vie prin apropiere, una careia ii bate inima si pe care nu o reperase anterior, toate simturile lui se alerteaza.
Vampirul bombani.
-Tipul asta e ciudat.
Inafara de el, nimeni nu comenta. Se pare ca eram bun la inchis guri pe termen scurt. Sora mea si Katerina schimbara o privire. “Joaca tare Naoki!” parea sa aprecieze Kasumi.
Ce joc?
M-am asezatpe iarba si am inceput sa ma joc cu un cutit pe care aproape mi l-am scapat intre ochi.
“Asta n-a fost cool”mi-am zis, categoric. Theee, mai aveam de pierdut? Mai nervosi pe mine ca acum nu puteau sa fie si mai ridicol nu puteam sa par.
-Ti-am dat sangele meu si tot nu ai destul sange sa recunosti, m-am jucat eu cu cuvintele.
Spusesem asta in soapta, dar Kat auzise.
-De ce crezi ca am ceva sa recunosc? marai ea.
-Daca nu aveai nimic de recunoscut, am zis, calm, oare nu refuzai orice din start? Oare-ti mai faceai griji... Ahm... “Daca moare cu veninul in sange se va transforma in vampir...” am reprodus eu. De fapt ce incerc eu sa fac aici? Nu, ma chere, nu. Poate nu vrei sa ma mai vezi, si poate sunt un vampir fara inima, dar – m-am facut invizibil, subliniind prima parte a frazei – asta pentru ca inima mea e aici.
Asa invizibil, m-am apropiat de Kat si am facut un semn neobservabil deasupra inimii ei. M-am retras langa Kasumi,, distrugand iluzia si lasand din nou sa fiu vazut.
Asteptam sa-mi pice ceru-n cap. Eu terminasem. Aveam sa o urmez pe Kat oriunde si ea stia.