Stare de Visare - Inception

[Raizen Isildur]

• Un sunet ciudat se auzi din capãtul opus al bibliotecii. Pãruse a fi un zornãit. Avu impresia și mai devreme cã ușa se deschise, dar nu întoarse capul sã vadã. De fapt, era sigur cã nu avea cineva sã vinã în bibliotecã la ora aceea. Se înșelase. Privi bãnuitor înspre direcția din care venise sunetul și încercã sã spargã întunericul cu ochii sãi ageri. Reuși sã deslușeascã o siluetã care stãtea la o masã. Parea sã fie o fatã, judecând dupã pãrul lung ce îi cãdea în cascade pe lângã chip. Ridicã dintr-o sprânceanã curios cine ar putea fi. Își scoase bagheta din robã și creã o corabie cu catarge înalte și pânzele albe, desfãcute. Strlucea ușor, aruncând o luminã albastrã, slabã, în jur. Raizen suflã în pânzele sale iar corabie începu sã pluteascã printre rafturile pline de cãrți, oprindu-se deasupra mesei la care stãtea fata cea misterioasã. Aceasta luã micuța corabie în mânã și îi zâmbi bãiatului. Acesta zâmbi și el la rândul sãu.
  
  Chipul ei pãrea atât de blând în lumina aceea slabã. Avea niște ochi albaștrii, strãlucitori. Ceva din zâmbetul ei, îi fãcu lui Raizen inima sã tresarã. Era frumoasã. Avea sprâncene subțiri, ascuțite și buze mici, delicate. Pãrul lung și ondulat îi strãlucea. Raizen se uita vrãjit la ea. Iar ea îi zâmbea atât de frumos.
  
  „Orchideous” șopti bãiatul, și un buchet de orhidee roz, cu pete albe ieși din vârful baghetei sale. Pe o bucatã de pergament scrise minuțios câteva cuvinte și o strucurã printre flori. Șfichiu bagheta și trimise orhideele cãtre fatã, zâmbindu-i vrãjit. Inima îi bãtea puternic în așteptarea rãspunsului ei.

OOC: Sper ca înțelegi ce am scris pe bilet.