O dupa masa

[Aylee L. Lovel]

Aylee se plimba prin biblioteca, unul dintre locurile ei preferate din intreg castelul. Nu prea erau elevi in castel, vacanta de iarna i-a trimis pe toti acasa, la caldura caminului lor...Ei nu ii placeau chestiile de genul acesta, asa ca se hotara ca anul acetsa sa nu se duca acasa de craciun. Era un moment frumos in castel, deoarece era aproape gol, iar coridoarele nu arleu dupa elevi, peretii nu erau nevoiti sa asculte barfele, care existau si l aHogwarts. Adica, era o scoala, totusi. Dar in vacanta de iarna era altfel...Iesise din pivnita viperinilor, deoarece era si ea aproape goala. Lua una dintre primele carti care ii cazu in mana. O istorie a religiilor lumii, privita prin ochii unei vrajitoare care colindase pamantul, incercand mai multe dintre religii. Nedorind sa se intoarca in camera de zi, se aseja la una dintre mesela de acolo si incepu sa citeasca. Dupa primele 5 pagini isi dadu seama ca nici nu prea mai era atenta la carte. Statea cu coatele pe masa, si cu capul sprijinit in pumni. Un baiat de la ochi-de-soim, din anul V trecu pe langa ea. Nici nu il baga in seama, era pierduta in lairintul gandurilor ei, de unde o puteai scoate cu greu. Acum ca Layla, Dia si Cryss, prietenele ei nu erau in castel, isi dadu seama ca abia cunostea pe cineva din scoala, desi era in anul III. Adica avea vre-o 3 prietene si niste fete de la viperini, dar cumostea destul de putina lume. 'Niciodata nu am avut nevoie de cineva langa mine, de prieteni, nu m-am simtit niciodata singura, dar iata ca acum nu mi-ar parea rau sa am prieteni un pic mai multi. Adica cercetasa si cele 2 astropufe nu pot fi mereu langa mine' Dar, desi era o scoala de magie, lumea de aici era destul de normala. Chiar si aici parea aia ciudata, sau cel putin ei impresia asta i-o lasau ceilalti. Adica era destul de ciudat ca numeni in afara de cele amintite mai sus si rudele lor apropriate nu doreau sa se aproprie de ea. Era imposibil ca toata lumea sa fie insociabila. Adica, cate o propozitie, sau asa, mai primea, dar discutii lungi, intregi, aventuri...din astea avea putine. Trebuia sa isi faca prieteni. Dar nu in modul obisnuit, nu era atat de disperata. Inchise cartea si o pastra langa ea, ba chiar mai aduna cateva carti. Istoria artei din 1012 si pana astazi, simbolistica religioasa in picturi celebre si alte titluri de genul acesta. Se apuca sa le rasfoiasca. Nu stia de ce alesese exact acele carti, dar era sigura ca acum isi imputinase si mai mult sansele de a gasi pe cineva care sa ii tina de urat. Apoi isi aduse aminte care era unul dintre mitto-urile ei in viata "Nu-mi pasa!". Deci isi dadu seama ca nu ii pasa ce vor crede cei care trec pe langa ea. Niciodata nu ii pasase, de ce sa inceapa acum. Oricum, de mult vroia sa afle mai multe despre semnul pagan de la gatul ei. Adica, mereu stiuse ca o reprezinta pe Venus si alte chestii de genul acesta, era intr-un fel simbolul religiei ei, cum era crucea pentru crestini. Dar nu ar fi fost rau daca ar fi aflat si mai multe.