Oare un inger se poate transforma intr-un demon?

[Rosalie Vivienne Alden]

~Capitolul VII-Some roses and more blood~

A doua zi dimineata Vanessa s-a trezit doar cu un singur gand: "Trebuie sa il intalnesc,trebuie sa il vad din nou!". Se simtea atat de confuza,nu stia ce sa creada,de ce vroia sa il vada... Oare chiar dorea sa il ucida? Oare chiar ar fi avut sufletul impacat daca facea asta? Si-a adus aminte de convorbirea de ieri,nu a fost prea lunga dar foarte, foarte clara. Arturo a sunat-o si i-a spus: "Deci,cum ramane? Ma mai stii? Ne intalnim?" Atatea intrebari,se simtea atat de zapacita. Avea un tupeu imens de o sunase fara sa se prezinte... Primul apel...in acela isi spusese numele. Dar oare acest individ chiar credea ca dupa doua telefeoane scurte,din care unul a fost doar un mesaj lasat robotului, ea va cadea in capcana lui? Nu stia ce o determinase,dar pana la urma a acceptat. I-a raspuns rapid,cu o voce inceata si infricosatoare,de parca era posedata: "Da. Zi doar unde!" ... Probabil ca acel Arturo a ramas foarte uimit fiindca timp de zece secunde nu a spus nimic. "Ora 12,in parc , langa fantana,maine!" si a inchis. Ii inchisese inainte ca Nessa sa reuseasca sa rosteasca vre-un cuvant. Tot ce a putut sa faca a fost sa caste gura si sa zica un "Wow" de parca a strans-o cineva de gat. Atat si-a mai amintit de ieri,de fapt atat si era. O convorbire care parea insignificanta , insa care ascundea multe. Ce avea sa o astepte nici nu stia. Numai acel Arturo care cu siguranta avea un plan sa o induca in eroare,asta in caz ca banuielile fetei sunt adevarate,asta in caz ca el este assasinul.
S-a ridicat ca arsa din pat si s-a uitat la ceas. Era ora 12:00 fix. Oare avea destul timp sa se pregateasca? De fapt, ce ii pasa ei de asta? Ce pregatire? S-a uitat in dulap iar in urmatoare cinci minute si-a scos la repezeala o pereche de blugi si o bluza neagra, care era si decenta. Si-a cautat jacheta ei preferata albastra, care se presupune ca ii mai aducea si noroc , dar degeaba. Cine stie pe unde era? Nu mai avea timp de pierdut , era ora 12:30 ,facuse baie,s-a imbracat iar acum avea sa se machieze putin. In acel moment suna cineva la usa. "Dumnezeule,sper ca nu e el..". Brusc si-a dat discret o palma peste frunte rostind: "Ha,nici nu ar avea cum sa fie el!" . In ultimul timp devenise atat de agitata,incat se contrazicea pe ea insasi. Deschise usa de la intrare dupa ce coborase scarile si in fata usii se afla un biletel alaturi de un... trandafir rosu. Pe biletel scria: "Mai ai exact 20 de minute sa ajungi. Sper ca iti place trandafirul."
Ce? Glumea,nu-i asa? Sigur a trimis pe cineva sa ii aduca aceasta...floare. Se uita la ea si o admira fiindca adora trandafirii,mai ales pe cei rosii, dar cand in minte i-au venit unele amintiri neplacute si in suflet s-au trezit vechiile indoieli a luat trandafirul si a vrut sa il arunce exact in cosul de gunoi care se afla la colt,langa casa ei. Dar exact in acel moment s-a intepat si a reusit sa pronunte un "Auuu" destul de puternic. Se pare ca tocmai s-a intepat... intr-un spin. Era din nou un semn ca nu avea de ce sa aiba incredere in el? Sau era un semn in legatura cu planurile ei? Avea sa afle in curand. A luat-o cu pasi inceti spre parcul care se afla cam la cinci strazi departare de casa ei. De indata ce a ajuns la intrarea in parc putea sa zareasca fantana ce se afla la aproximativ treizeci de metri de ea si o silueta imbracata in negru,doar in negru. A observat un biletel pe jos si s-a aplecat dupa el,sub el s-a aflat un nou trandafir, tot rosu si fara sa isi dea seama s-a intepat intr-un ciob micut de sticla care se afla pe aleea din parc. ~Probabil cineva a spart o sticla pe aici~ gandi ea resemnata,fiindca de data aceasta nu mai dorea sa se planga de durere. Era atat de aproape de a il intalni pe Arturo,atat de ... aproape.