Stare de Visare - Inception

[Raizen Isildur]

• Raizen citi cuvântul scris pe bucãțica de pergament din fața ochilor sãi. Nu-i venea sã creadã. Acceptase. Acceptase sã meargã la Bal cu el. Îi zâmbi larg fetei. Trase adânc aer în piept și se ridicã încet de pe scaun. Stinse lumânarea și porni încrezãtor cãtre fatã. Realizã brusc cã nu-i cunoșstea nici mãcar numele. Era ciudat cum timpul pãrea cã se scurge atât de încet. Mergea parcã de o veșnicie înspre ea.
  
  Se gândi brusc cu stupoare cã nu are o garderobã prea mare. Cu ce avea sã se îmbrace ? Cel mai probabil ea avea sã se îmbrace foarte elegant. Nu se cuvenea ca el sã nu arate bine în compania ei. Cu siguranțã s-ar fi fãcut de râs. Niciodatã nu se gândise la perspectiva asta. Întotdeuna a fost foarte ignorant și deinteresat fațã de felul în care se îmbracã. În mare numai în negru, și haine cât mai confortabile și simple. Acum însã ceva se schimbase. Vroia sã arate bine. Vroia sã îi placã de el, sã își facã o impresie bunã.
  
  Impresie bunã ? Dacã știa cine e și ce a fãcut, putea sã-și ia gândul de la tot. Raizen se gândi cu spaimã la reacția ei când el își va spune numele. Putea sã o mintã. Putea sã-i spunã ca e e altcineva. Dar la ce folos ? Ãsta era el și în fond mai mult ca sigur cã ar fi descoperit cã a fost înșelatã. Nu era chiar un nimeni în acel castel. Ar fi vrut sã ia înapoi ce fãcuse în ziua aceea. Viața lui ar fi fost atât de ușoarã acum. Tot timpul era bântuit de întâmplãrile acelea stupide. Nesãbuința !
  
  Ajunse în sfârșit la masa la care stãtea fata. Se duse lângã ea și îi sãrutã pielea catifelatã de pe mânã și spuse simplu:
  
  „Raizen Isildur.”
  
  Îi zâmbi galant așteptându-i rãspunsul.