O floare s-un sarut ...

[Scarlett Soul]

"Vin-o langa mine ....", i-am spus eu domol lui Rose, intorcandu-ma si vazand ca mica camera in care ma refugiasem era goala. Ma parasise.
"Macar o sa sufar singura, fara prieteni, fara nimic, fara mine !", am urlat, spintecand linistea serii.
"Acum ca ai plecat si tu demonul din mine are loc sa se dezvaluie !!!!", veni urmatoarea propozitie din gura mea.
Atunci Rose pasi in lumina, aducand o raza uriasa si dogoritoare de soare. Ma adapa din propria ei suferinta facandu-ma sa traiesc, sa vad lumea asa cum o mai vazusem doar rareori.
Atunci invatasem un lucru.
"O singura data vreau sa-l mai vad si il voi uita. Sau pur si simplu nu ma va mai interesa. Voi spune STOP, iar zidurile se vor ridica aparandu-ma de lasitatea si vulnerailitatea cu care-mi duc viata.", ii sopteam lui Rose in vreme ce ma concentram la imaginea lui.
Un baiat inalt, brunet, cu ochi caprui si tenul inchis aparu in oglinda, facandu-mi trupul sa se cutremure de emotie. Ii cunosteam fiecare detaliu fiecare impuritate sau cuta, dar nu il atinsesem niciodata. Era doar ca o jucarie mult prea scumpa pe care-o adoram din spatele vitrinei.
"Acum vezi ... Asta simt !", si i-am dat intrare libera lui Rose in taramul sufletului meu.
'Asa sunt eu ...', i-am spus eu, stiind ca acum Rose vedea totul .