Lupta .

[Naoki Mikoto]

-Hm. Ma scoti din sarite, Kat. A dracului treaba. Adica tu ma eviti... de frica? Frica sa nu suferi? Pai....as avea eu grija sa nu se intample, atata timp cat, vezi, eu nu m-am dat inapoi de la asta. Dar e ridicol ce faci. Si da, uite, afla ca iubesc si pe altcineva. Pe Kasumi, pe mama, pe tata... Tocmai voi, vampirii cei neinfricati? Ha. Stii, daca nu te-as iubi si nu te-as intelege, as fi profund ofensat. Cineva cu tendinta de a intoarce vorbele pe toate partile, ca mine, ar putea intelege ca tocmai am fost facut tradator.
Uitandu-ma la cea careia ma adresasem, aveam ciudata senzatie ca fiecare cuvant al meu trecuse pe langa ea.
-Nu ma sculti? E bine – pentru ca poate iar am spus ceva ce te-ar fi suparat. Si e rau – pentru ca uele lucruri sunt greu de facut si pentru mine si nu voi mai avea curajul sa repet asta...
Katerina parea ca nu realizeaza un cuvant din ce spun. Zambea in continuu. Asta era bine, parea fericita. Am trecut prin fata eu ca sa observ ca nu are nicio reactie... Oare felul in care incheiasem discursul de mai devreme avusese efectul unei comenzi de resetare?
Clar. Eram zapacit.
-Kaaat! Macar auzi ce spun?!
Vampiroaica tresari, apoi ma cauta cu privirea, pentru a imi zambi din nou.
-Katerina Petrova, pe tine te-a otravit careva, am zis, amuzat. Prea esti... de pe alta planeta. Spune-mi UN cuvant, din ce am tocat in ultimul sfert de ora... Cu toate ca am impresia ca nu ma urmaresti...
-Ce cuvant sa iti spun? continua ea sa zambeasca angelic, ceea ce facea un contras de neinchipuit cu infatisarea ei de vampir.
Eram deja si stresat, si ingrijorat, si nervos...
-ORICE ai prins. Ce naiba e cu tine?! am exclamat.
-“Ridicol...” recita Kat, zambind inca.
Apoi zambetul i se sterse.
-Hai sa revenim la lucruri serioase.
-Aa, deci te-ai sculat, martianule! Si, ce lucruri serioase?
Kat pufni in ras, iar raspunsul fu ceva complet neasteptat.
-Ca de exemplu, studiul ciupercilor otravitoare.
Am oftat.
- Se pare ca odata cu declaratia de amor ai primit si umorul meu... Tu n-ai inteles. EU sunt serios aici! Stii ce? Eu ma asez jos si astept sa-ti treaca. Sau nu. O sa anchilozez stand atata vreme... Acum fii draguta si explica. Ai patit ceva sau faci doar haz de mine?
-M-am indragostit...
Am simtit cum mi se inmoaie genunchii.
-Asta era... Si ce ti-a luat atat?
Katerina se apropie cativa centimetri de mine, gest care le ceru instinctelor mele de vampir sa ma faca sa dau inapoi, dar care le ceru celor de om sa ma faca sa ma apropii... Si din fericire, omul din mine inca triumfa in lupta cu vampirul.