Stare de Visare - Balul

[Kayla A. Summers]

Saga „Stare de Visare”
Capitolul I - Inception
Capitolul II - Balul *
Capitolul III - Sãrutul


-----

• Olivia se grãbi sã iasã din camerã. Lãsase o debandadã totalã în urmã, gândindu-se cã nu are timp de șovãialã cã sãracul Raizen probabil o așteaptã de mult timp deja. Se machiase cu fard gri care îi scotea în evidențã ochii albaștri, pãrul și-l aranjã repede și îl lãsã liber, sã cadã în cascade pe umeri și spate. Își pictã buzele în roz pal, fãcând-o sã arate ca o pãpușã. Cu rochia a fost partea cea mai grea. Norocul ei cã atunci când a venit și-a cumpãrat o rochie pentru orice eventualitate. Atunci fusese sigurã cã a fost o investiție proastã deoarece se gândea cã nu o va putea purta niciodatã, fiind prea de ocazie specialã. Cât de inspiratã a fost când a cumpãrat-o, se gândi. Vroia cu orice preț sã fie frumoasã pentru partenerul ei.
  
  O desfãcu ușor din țipla din care nici nu o scosese de când a cumpãrat-o, i-a scos eticheta cu grijã sã nu strice materialul fin, vaporos, desfãcu fermoarul încet și o trase pe ea. Își aranjã bretelele pe umeri și trase în sus fermoarul. Se uitã în oglindã și era surprinsã de cât de bine îi venea. Rochia era roz deschis, trandafiriu, și îi venea pânã puțin deasupra genunchilor. Îi venea mulatã, îi accentua talia foarte subțire și o alungea. Se întoarse cu spatele și privi cât de adâncã era tãietura de la spate. Îi lãsa aproape tot spatele atletic descoperit în forma de V. Îi plãcea cum arãta, spera ca și lui Raizen sã îi placã. Scoase din cufãr cele mai frumoase sandale pe care le avea, cu toc foarte înalt care se încheiau în jurul gleznelor cu o panglicã, pe care o legã încet. Apoi se rãzgândi și fãcu câte o fundițã la fiecare picior. “Hmm, binișor”, zise Olivia uitându-se în oglindã și cãutând fiecare mic detaliu ce ar fi putut sa îi scape. “Aoleu, am uitat!” și se duse cãtre o mãsuțã pe care se afla o cutie de bijuterii. De acolo scoase o pereche de cercei micuți cu pietre strãlucitoare și un medalion micuț cu o inimã pe care îl puse în jurul gâtului. Arãta perfect.
  
  Se grãbi sã iasã din camerã. Picioarele o dureau puțin de la pantofi, dar durerea aceea nu putea sã îi umbreascã fericirea și nerãbdarea de a-l vedea pe Raizen. De ce i se pãrea cã îi e dor de el?
  Ieși pe ușã, o închise ușor și se uitã pe coridor și îl zãri. Venea îmbrãcat într-un costum negru, sacoul încheiat într-un singur nasture, cãmașã albã și papion. Pantofii arãtau impecabil, de parcã stãtuse ore în șir sã îi șteargã. Arãta ca un perfecționist. Se apropia de ea ca un om plin de încredere, cu mâna stângã în buzunarul de la pantaloni și în momentul în care o vãzu se blocã puțin. Apoi zâmbi cu tot sufletul, iar ea îi întoarse zâmbetul. O fãcea sã se topeascã.