True friends are forever

[Bell Evans]

Cercetasa zambi si privi poza.
"-E superb..si cat e de micut" spuse ea, inveselindu'se.
Nu vroia sa se schimbe..niciodata. Pur si simplu incerca sa ramana aceeasi Bellyshor, dintotdeauna. Si era convinsa ca in ciuda trecerii timpului, nu era schimbata major.
Un alt gand ii intuneca mintea, dar incerca sa'l alunge cu o usoara clatinare. Nu trebuia sa isi tina in frau sentimentele alaturi de Iss. Stia ca ea ar fi putut sa o inteleaga, oricand. Pentru ca era o prietena prea buna. Dar in acelasi timp simtea nevoia sa pastreze pentru ea durerea aia, care era naucitoare cateodata.
Se ridica usor de pe canapea, si se indrepta spre raftul cu carti. Puse jurnalul mamei inapoi, dupa care se intoarse ganditoare spre Isabella. Aceasta ii zambi, si isi dadu parul lung pe spate.
Vroia sa ramana acolo pentru totdeauna. Se simtea mult prea bine..in siguranta. Camera era un loc unde ar fi vrut orice om sa'si petreaca restul zilelor. Sau macar cateva ore de reflectare.
"-Iss.." sopti Bell.
Tanara isi atinti privirile pe chipul ei palid, si zambi incetisor.
"-Cat de mult m'am schimbat eu?" intreba cercetasa, cu o urma de regret in glas.

OOC: Iss mai e valabila faza cu no power-play?