Primul an.

[Isabelle Smith]

Cand am primit scrisoarea ca sunt acceptata la Hogwarts am fost atat de fericita!
Mi-am luat ramas bun de la parintii mei, in gara King`s Cross, pe peronul [sau, mai bine spus, in peronul] 3/4.
M-am urcat in tren, intrand intr-o...camaruta din-aceea.
Nu stiu cum se numeau. Nu am plecat niciodata cu trenul.
In orice caz, acea camaruta era goala. Efectiv, in ea eram numai eu si bagajul meu.
M-am asezat, desfacand o broscuta de ciocolata.
Iar il aveam pe Salazar Viperin. Oare este acesta vreun semn?
Nu cred ca as vrea sa cad la viperini, insa las jobenul sa isi faca treaba.
Eram putin emotionata, deoarece era primul meu an la Hogwarts. Si nu aveam niciun prieten aici. De-abia asteptam sa imi fac prieteni, insa, cine stie? Probabil nu voi avea niciodata prieteni aici.
Acest gand ma incrunta.
Cum adica sa nu am prieteni? Eu sunt Isabelle. Eu sunt Bell. Eu sunt cea care are mai multi prieteni ca oricine altcineva.
Desi, venind din Germania, prietenii mei au ramas acolo.
"Bitte Nicht Schon."
Usa se deschise.
Mi-am indreptat instantaneu capul spre ea.