Stare de Visare - Balul

[Raizen Isildur]

• Raizen alerga grãbit pe coridoare. Stãtuse un secol sã se hotãrascã cu ce sã se îmbrace și când sã iasã pe ușã realizã cã la un Bal nu te duci cu pantaloni largi de trening, tricou, hoodie și fullcap. Își luase pe el singurul costum pe care îl avea în dulapul cu haine într-un timp record, se parfumã, își trecu rapid mânã peste pãrul sãu scurt și dãdu ușa dormitorului de perete când ieși. Din fericire camera Oliviei nu era foarte departe de a sa, așa cã ajunse exact când partenera sa ieșea pe coridor. Când vãzu ușa cã se deschide se opri din alergat și își controlã respirația mergând încrezãtor spre ea. Era întoarsã cu spatele, încuia camera. Se uitã parcã hiponitizat la spatele ei descoperit. Era perfect. O atinse inconștient cu mâna, iar ea se întoarse brusc, roșie în obraji. Avea o piele atât de finã. Atât de perfectã. Tenul îi era deschis la culoare, doar ușor bronzat. Se scuturã brusc și luã o poziție serioasã.
  
  „Doamnã” zise el și îi oferi brațul Oliviei, surâzând. Ea îl prinse și pornirã amândoi cãtre Marea Salã. Se simțea extraordinar. Atât de plin de viațã. Atât de dornic sã fie cu ea. Simțea cã acum era complet. Prezența ei îl fãcea fericit. Simpla ei prezențã. Se simțea de parcã nu cunoscuse niciodata fericirea pânã în seara aceea, pânã când ea îi zâmbi prima oarã și îi umplu inima de... Îi era fricã sã se gândeascã la asta. Nu vroia sã se grãbeascã. O cunoștea de atât de puțin timp și în plus el nu credea în.. dragoste la prima vedere. Deocamdatã era doar partenera lui la bal. Totuși nu era atât de ușor.
  
  Marea Salã se ascundea în spatele a douã uși masive din lemn aflate într-un toc sculptat în scãri verticale în piatrã. Intrarea era pãzitã de câte o torțã uriașã pe fiecare parte. Era o imagine atât de impunãtoare pe care o mai vãzuse de sute de ori. Își coborî totuși privirea în semn de respect în timp ce se apropiau de uși. Se întoarse vioi cãtre Olivia și îi spuse plin de admirație:
  
  „Arãți superb ! Absolut superb !”