Spune-mi daca stii ... Oare o sa mai vii ?

[Ruthie Allen]

Serenitatea impregnata-nlauntrul gramajoarei aceleia inspide de ganduri,emotii si oase,in care isi regasea fiinta,se risipi simultan cu dinamismul miscarilor fetei,ce se conturau violent inspre anticiparea unor obstacole prea solicitante pentru natura lui Ruthie.
Refugiul ii era,insa,inaccesibil,intrucat doar incosistenta exteriorului ii permitea sa se retraga din valtoarea sinelui,exterior ce parea a parasi formele in care-l incadra odinioara,zvacnind mai coplesitor,mai amenintator.
Antrenata de teama de a nu se pierde inlauntrul acelor izbucniri ametitoare,urma directile ce ii erau impuse,fara de a mai savarsi efortul vreunei intrebari,intrucat o alta cale i-ar fi fost imposibila.
Conturul obiectelor parea a cade prada unor iremediabile rupturi,abandonandu-si interiorul in violente revarsari de chipuri si franturi de material.
Impreunandu-si pleoapele,strivi cu nestavilita intensitate imaginea acelei fiare de nestapanit,chircindu-si eul sub greutatea simturilor sale amortite intr-atat de strans incat doar infatisarea coridorului intunecat izbuti a se inghesui printre genele-i incalcite.

Camera numarul 17

Sfidand in intregime asteptarile-i prea pamantesti,scartaitul usii rasuna nu in launtrul unei modeste camere de hotel,lipsita intru totul de stralucire,ci-n interiorul unei incaperi a carei margini le putea cu mare greutate distinge,ajutandu-se doar de simturile-i deteriorate de catre deplorabila-i fragilitate umana.
Pragul usii continua intr-o multitudine de ramificatii ce se confundau intr-un nesfarsit labirint,nebunesc amalgam de drumuri ce parca pulsa intr-un inspaimantator soi de existenta autonoma.
Prin prisma unui moment de pura nebunie,privi cum aceea dezordine de prelungiri labirintice se contureaza in forma degenerata a unui trup monstruos ce inainta inspre ea,izbucnind in miscari care mai de care mai contorsionate.
Impulsul de a se abandona unei fugi lipsite intru totul de ratiune ii strabatu intreaga fiinta,finalitatea,insa, pierindu-i in strigatul unui copil,ce ii paraliza intreaga fiinta.
Se recunoscu pe sine-n disperarea tacuta a acelei voci,durerea si furia-i infantila strivita sub oasele timpului,inghesuita intre acestea sub forma parazita a unei existente latente.
Esua in neputincioasa incercare de a distinge macar o frantura din sursa zgomotului inlauntrul acelei insiruiri labirintice,intrucat aceasta zvacnea in suspine agonice din launtrul unui soi de subterane,adaposturi grosolan sapate in pamant ale unor fapturi parasite,refuzate prin stigmatizare.
Instinctual,se lasa prada caderii in launtrul subteranelor,dorinta regasirii paralizand orice farama de ratiune.

Out of character: Imi cer scuze,inca o data,pentru intarziere...