Cinci ce scapã.

[Misha Darren Collins]

Am împrumutat ideea din serialul Misfits - ideea cu superputeri ce va apãrea în capitolele urmãtoare. Enjoy. ^^

• I
  'La dracu', suntem mai buni decât orice generaþie înainte de noi!'
  
  
  Blocul pãrea pãrãsit - strãzile de lângã acesta la fel. Închisoarea trona la câteva strãzi distanþã, siluete miºcându-se prin curtea aproape pãrãsitã; patru oameni trecurã pe sub gard, printr-un tunel improvizat, ºi se trezirã în mijlocul trotuarului. Îmbrãcaþi în uniformele Închisorii, pantaloni ºi cãmãºi portocalii, adolescenþii începurã sã fugã înspre blocul pãrãsit; paznicii de la poarta de la câþiva zeci de metri distanþã se uitarã suspicioºi în jur, dar nu-i observarã. Cel mai înalt în trase pe singurul negru dintre cei patru dupã el, iar ceilalþi intrarã prin faþã în clãdire. Nathan intrã prin spate, cu companionul lui, ºi se oprirã din fugã doar la ultimul etaj.
  
  Cei doi stãteau unul lângã altul, cel mai înalt dintre ei cu un pistol în mânã ºi celãlalt cu un ipod. Ambii se uitau pe ecranul negru, parcã aºteptând un semnal, în timp ce coridorul gol ºi întunecat pãrea sã transmitã ecouri fugare ale respiraþiei lor greoaie. Nathan înjurã printre dinþi ºi se uitã la ceas, apoi din nou la ecran ºi apoi în sus, la tavanul de piatrã. Nu se auzea nimic altceva decât ceea ce tocmai se specificase, dar era un lucru rãu. Foarte, foarte rãu. Nathan, cel mai înalt, ridicã pistolul ºi se încordã. Telefonul sunã brusc, iar cel care-l þinea apãsã pe mesaje ºi ambii citirã cele câteva cuvinte înºiruite.
  
  Ian e prins, politia dupa voi -B
  
  Nathan se uitã la Oliver, care se holba la ecran ca ºi cum ar fi fost scãparea sa; înjurând, Nathan îl luã de braþ ºi începurã sã fugã brusc, paºii lor rãsunând în întregul hol, în spatele lor auzindu-se împuºcãturi, ecoul lor pãrând cã fac gloanþele sã se repeadã la ei de peste tot. Paºi grãbiþi se amestecau cu acele sunete ºi înjurãturile gemene ale celor doi în uniforme portocalii, care gâfâiau - poliþiºtii se apropiau repede, brusc. Vãzurã în faþã o uºã ºi se aruncarã asupra acesteia, dãrâmând-o în câteva secunde, apoi o tulirã în direcþia din care venea o luminã puternicã ºi niste strigãte ºi înjurãturi. Nathan ieºi primul în faþa gardului, iar Oliver îl urmã, înainte sã închidã uºa cu un zgomot ca de tun. Începurã sã se caþere pe gard, deasupra lor, la câþiva centimetri, fiind marginea acoperiºului; Nathan se întinse, se prinse de margine ºi, brusc, se legãnã de la dreapta la stânga ºi cu un efort suprem, se roti prin aer, cãzând aproape imediat în genunchi pe acoperiº, cu mâna întinsã înspre negru. Oliver îl apucã de mânã ºi se trase cu chiu cu vai pe acoperiº, apoi ambii, gâfâind, scoaserã telefonul, iar Nathan tastã înnebunit.
  
  B, unde mama dracu esti, trebuia sa fii pe acoperis, misca naibii odata -N
  
  Uºa de dedesubtul lor se deschise brusc, iar strigãte surprinse se auzirã. Nathan îl trase în spate pe Oliver, care aproape cã se aplecase sã-i vadã pe poliþiºti, ºi se ridicã, începând sã fugã pe acoperiº, aplecat, fiind sigur cã erau alþi poliþiºti care sperau sã-i vadã cã fug undeva. Oliver îl urmã cu inima îndoitã - chiar vroise sã-i vadã pe poliþiºti - iar Nathan îl prinse de guler ºi îl trase în spatele unor cutii aruncate la întâmplare pe acoperiºul gri. Oliver se holbã la cel care-l trase cu ochii mari, parcã reproºându-i ceva, iar Nathan se uitã la el cu o privire de genul 'ce mama dracu' te uiþi la mine?' în ochii albaºtrii ºi îi întoarse spatele negrului. Telefonul sunã din nou, iar Oliver îi dãdu una în coaste celui de lângã el.
  
  In spatele tau, N, e o scara, coboar-o, sunt langa bloc -B
  
  Nathan fugi înspre scara lipitã de peretele blocului ºi se aruncã pe aceasta, coborând repede, fãrã sã se uite la Oliver, care aluneca ºi el în jos. Nathan sãri când mai avea încã cincizeci de centimetri pânã jos ºi aterizã în faþa unui adolescent ce era mai scund decât el ºi þinea în mânã un telefon ºi în cealaltã, la fel ca ºi cel din faþa sa, un pistol. Nathan se holbã la pisotlul plin de sânge pentru câteva secunde, apoi îºi trecu mâna prin pãr, distras, ºi se uitã înapoi la faþa tipului scund.
  
  - Barry, ce dracu', ce i-ai fãcut lui Ian?
  - Mort.
  - Am înþeles asta, deºteptu' oraºului, mârâi Nathan ºi, brusc, îl împinse pe Barry în perete, þinându-ºi mâinile pe umerii lui ºi uitându-se în ochii sãi. Spune. Ce. Dracu'. I-ai. Fãcut. Lui. Ian.
  - L-am omorât, ce naiba credeai? Cã am fãcut prãjiturele ºi am desenat?!
  
  Nathan îi dãdu drumul ºi se uitã urât la el pentru câteva secunde, apoi se întoarse pe cãlcâie ºi porni înspre clãdirea întunecatã a închisorii, opusã blocului din care tocmai fugiserã, în timp ce-ºi punea pistolul în buzunarul pantalonilor uniformei portocalii ºi începu sã alerge. Trecu peste strada aglomeratã ce-i despãrþea de gardul ºi tunelul ce avea sã-i lase înapoi în instituþia ciudatã ºi se ghemui, pentru ca mai apoi sã se întindã pe trotuar ºi sã se târascã prin tunelul mic înapoi în grãdina închisorii. Când se ridicã, îngheþã: douã siluete din faþa sa se uitau la el insistent, dar rãsuflã uºurat când vãzu cã erau doar Noah ºi Slave. Oliver ºi Barry apãrurã lângã el, iar Nathan merse direct înspre cei doi.
  
  - Un'e-i Ian? întrebã Noah, dându-ºi pãrul ciudat de lung pentru un adolescent din ochi ºi vorbind pe tonul lui de om beat, obiºnuit.
  - Mort, la dracu', mormãi Nathan ºi scoase pistolul pentru a-l arunca în niºte boscheþi.
  - Drãguþ, bãiatu', fãcu Slave ºi îi dãdu douã peste spate.
  - Calmeazã-te, idiotule, Barry l-a omorât!
  - Barry? Cin' Ba- Aaah, fãcu Slave ºi se întoarse cãtre cel strigat, care era inexpresiv, ºi îi dãdu douã ºi lui peste spate.
  
  Nathan nu mai auzi schimbul de replici ºi înjurãturile din spatele sãu, pentru cã sãrise peste un al doilea gard ºi se afla în curtea centralã, în care toþi prizonierii erau, râzând ºi pãrând satisfãcuþi de ceva. κi trecu mâna prin pãrul creþ, maro, ºi rânji larg, deºi nu era fericit deloc. Barry sãri lângã el, urmat de ceilalþi trei, iar toþi îºi fãcurã loc printre deþinuþi pânã în clãdire, fiind împinºi ºi înjuraþi la fiecare pas; închisoarea pãrea deosebit de pustie în acea parte a zilei, dar nimic nu era aºa de ciudat pentru cei cinci. Paºii lor rãsunau ciudat în timp ce urcau scãrile încet, aproape precaut; gardienii le fãcurã semne cu mâna, pãrând ca îi salutã, dar nu le rãspunserã. Când trecurã de cele trei porþi pânã la locul unde erau celulele, se oprirã ºi se uitarã unul la altul, apoi Nathan începu sã meargã furtunos pânã la celula lui, ultima din etaj, pe care o împãrþea cu Barry, ºi toþi intrarã în spaþiul restrâns.
  
  Automat, Nathan se urcã în patul de sus ºi se întoarse pe burtã pentru a se uita la ceilalþi patru, care-l priveau, ca ºi cum ar fi aºteptat ceva. Barry - scund, dar puternic, cu pãrul scurt, maro-gri, cu cearcãne ºi cu ochii negrii, Oliver - negru, înalt, cu pãrul negru tuns perie ºi cu ochii cãprui, Noah - o copie aproape fidelã a lui Nathan ca înãlþime, dar cu pãrul lung, slinos ºi negru ºi ochii verzi, dilataþi ºi cu pielea prea albã, Slave - scund, slab, cu pãrul roºu aprins ºi cu ochii gri, pãrând tâmpit ºi Nathan - înalt, slab, cu pãrul foarte creþ, maro, cu ochii albaºtrii ºi încruntat. Barry vru sã vorbeascã, dar privirea tãioasã pe care Nathan i-o aruncã îl fãcu sã închidã gura, la fel ºi pe ceilalþi; Nathan începu sã vorbeascã brusc, cu însufleþire:
  
  - Bun, dragii mei, ce mama dracu'?! Nu mã leg de voi, Noah, Slave, dar de Barry, mai ales de Barry. L-ai omorât pe Ian, când trebuia sã-l omori pe idiotul de ªef ce stãtea în clãdire, ce dracu', nu sã-i faci de petrecanie unuia, cel mai bun asasin din grup! înjurã ºi îºi ridicã partea superioarã a corpului, rezemându-se în braþe ºi coate de pernã, apoi continuã pe acelaºi ton nervos: Acum îl vor vedea pe Ian ºi aºa mai departe ºi Barry, dacã nu ºtiai, Ian a fost fratele lui Joanne, ºi te va ucide dacã-i spui! Pe dracu', Barry, nu-þi pare rãu! tunã el, închizându-i gura adolescentului scund. Dacã tu crezi cã vei supravieþui ºi vei fi ºi în acest grup-
  - Nathan, omule, calmeazã-te! Poate cã a fost o greºealã ºi îi pare rãu! strigã Oliver, gesticulând nervos.
  - Nu cred asta, Barry, eºti-
  - Calmeazã-te, spuse Noah cu vocea sa de bas, rãsunând în celulã. Îi pare rãu.
  - Dar-
  - CALMEAZÃ-TE. Respirã.
  - Ce se întâmplã aici? Vocea era necunoscutã, ºi toþi se întoarserã sã-i vadã pe cei cinci gardieni afarã din celulã, pe hol. Oricum, spuse ºeful de gardã, Barry - acesta clipi - Noah, Slave - cei doi se întoarserã ºi rânjetele li se topirã de pe feþe - Oliver - negrul clipi - ºi Nathan - acesta era singurul care pãrea calm, încã pe pat - ªeful vrea sã vã vadã.
  
  Nathan îngheþã, dar nu lãsã sã se vadã nimic pe faþa sa, doar gândi douã cuvinte: La dracu'.