Stare de Visare - Balul

[Kayla A. Summers]

• O dureau picioarele cumplit. Știa cã nu fusese o alegere bunã sã își ia sandalele acelea, însã acum nu mai avea ce face. Probabil deja fãcuse bãtãturi așa cum face de obicei. Fizic se simțea epuizatã, însã vroia cu tot sufletul sã danseze în continuare. Nu pentru cã îi plãcea Balul, ci pentru cã îi plãcea sã danseze cu Raizen. Când își pusese mâna pe spatele ei gol ca apoi sã îi coboare pe talie la dansul lent simți cã toatã pielea i se înfiorã. Îi plãcea cum se simțea pielea lui pe pielea ei, era o senzație incredibilã.
  
  Cuprinsã de Raizen cu brațul sãu, Olivia se lãsã dusã de acesta pânã la cele mai apropiate scaune, la masã. Raizen o așezã cu grijã, ca pe o pãpușã de porțelan, dupã care se așezã lângã ea. Se uitã în ochii ei de parcã vroia sã afle ce se ascundea în spatele lor, de parcã vroia sã știe la ce se gândea ea în acel moment. Probabil ar fi fost surprind sã afle cã ea, în acel moment, se gândea chiar la el și la atingerea lui catifelatã. Și la ochii lui negri și adânci.
  Raizen se întinse cãtre capãtul opus al mesei și fãcu un gest rapid din mânã, ca și cum fãcea semn cuiva sã vinã la el. Imediat, pe masa plinã de tot felul de mâncãruri, platourile începurã sã se miște, sã se dea la o parte din fața a ceea ce Raizen a chemat cãtre el. Platoul acoperit se opri în fața sa. Privind-o pe Olivia, dãdu la o parte capacul și pe platou se afla un tort de ciocolatã.
  
  "Tu cred cã faci vrãji cã altfel nu îmi explic de unde știi cã e preferatul meu!", spuse Olivia râzând și privindu-l în ochi. Cât de frumos era acel moment. Inima îi bãtea nebunește în piept. Întinse mâinile și luã douã farfurioare de pe masã. Apoi, arãtã spre platou și un cuțit începu sã taie din tortul neatins ca mai apoi sã punã feliile pe farfuriile din mâinile Oliviei.
  "Bon appétit, mon cher!", spuse ea încet, cu o intonație ce denota intimitate. Abia apoi și-a dat seama cã i-a spus mon cher. Al ei... Acum îi era fricã sã nu i se parã lui Raizen ciudat ceea ce a spus ea.
  "Mulțumesc... draga mea", spuse Raizen zâmbind cãtre ea și apoi luã o înghițiturã de tort.
  "Draga mea!", se gândi Olivia și zâmbi. "E posibil ca și el sã se gândeascã la mine? Ar fi incredibil!".
  
  Cei doi mâncau liniștiți. Olivia se simțea atât de legatã de el. Ar fi dorit sã se apropie de el, sã, sã... Era sigurã cã ziua aceasta va fi o zi pe care și-o va aminti mereu, va rãmâne vie în amintirea sa ca fiind ziua când l-a întâlnit pe el. Da, pe EL al ei. Se simțea atât de bine în preajma lui, ca și cum se cunoșteau deja de secole. Ca și cum ei fuseserã împreunã în alte vieți și soarta lor era mereu sã se întâlneascã într-o nouã viațã. Se simțea așa de bine, stând lângã el la masã. Toatã gãlãgia din jurul lor pãrea sã disparã când se priveau în ochi și își zâmbeau în același timp.
  
  Era sigurã. Erau meniți.