In cautarea inspiratiei

[Victoria Lixandru]

Ok, deci tipa era de treaba. Chiar parea genul, dar oricum, era tot de la Viperini, ceea ce inseamna ca semanau cat de cat, desi Victoria mereu ii considera pe cei din jur ciudati, iar pe ea singura persoana normala, ceea ce o facea pe ea destul de ciudata, daca asta are sens. Oricum, era destul de ciudat ca se simtea , in sfarsit, confortabil in compania cuiva, atat de comfortabi ca a inceput sa zambeasca bine dispusa.

- Uite,ma plictiseam prin castel si este o zi mult prea frumoasa sa stau inauntru. Mai bine spus, un apus mult prea frumos. Oricum, speram sa imi delectez putin ochii cu imprejurimile si apoi sa merg sa citesc...hm, nu e putin cam frig sa desenezi? imi ingheata mainile si din manusi...

..a spus Victoria, simtindu-se parca si mai confortabil, desi vorbise cam mult. Cam atat vorbea de obicei, in total , cu cineva intr-o saptamana, deci era ciudat.Ciudat, dar frumos. Oricum, nu o interesa ceea ce avea sa gandeasca Poppy despre ea. Sau, poate o interesa. Oricum, era obisnuita sa isi ascunda emotiile si sa le elimine pe cele "de slabiciune", cum le spuneau parintii ei, cat mai repede posibil.Pentru asta, le era profund recunoscatoare parintilor ei, ca au invatat-o sa nu se ataseze de nimeni, iar daca se ataseaza sa scape cat mai repede de sentimente, de emotii. Asa s-a facut ca nu a avut nici o problema cand mama ei a fost cercetata si inchisa doi ani. In orice caz, s-a descurcat si a reusit sa scape,dar nu a afectat-o asta cu nimic pe Victoria.
Dar, acum? avea rost oare, sa vorbeasca cu fata asta? chiar merita sa lege o prietenie cu ea? Cine stie... Astepta raspunsul ei.