O zi cu peripetii

[Rosalie Vivienne Alden]

"Mda,pot sa zic ca ai procedat foarte corect. Ma bucur ca ai venit aici. Uneori Dementori pot deveni foarte periculosi,sper ca esti in siguranta acum!",am terminat eu de spus. Acum ma uitam la acel baiat,nu il cunosteam,inca nu a fost elev la orele mele. Mda,era anul I...

Ma uitam la Daniel si am chicotit observand ca este curajos si ma bucur ca a reusit sa scape de acel Dementor. Totusi ma intriga inca faptul ca el era in afara Azkabanului. Nu ar fi avut voie,iar plecarea lui de la Azkaban ar putea aduce probleme printre tinerii Vrajitori. Nu stiam unde este,dar aveam sa il gasesc. Eu sau cineva din Minister si asta inainte sa faca vre-o victima. M-am cutremurat la pur si simplul gand ca va ajunge pana la Hogwarts. Asta intr-adevar ar aduce niste consecinte grave.

Mi-am indreptat privirea spre Daniel , apoi i-am spus pe o voce limpede:
"Vrei sa vorbesti cu ministrul sau...?"
Nu am apucat sa termin propozitia,de fapt intrebarea cand o silueta intunecata se unduia in spatele sau.
Am strigat panicata:
~Expecto Patronum~
Din bagheta mea a iesi un fel de fum,o puma minunata,cam cum a fost Asla mea,iar Dementorul disparu ...
Am rasuflat mai linistita acum.