Rataciti prin Padurea lui Dean

[Ema Snow]

" - Incendio!"
Creatura se facu nevazuta in flacarile ce au cuprins-o brusc. Strigatele ei de jale rasunau peste tot in jurul meu. Nu imi placea. Prea multa tristete. M-am tinut si mai bine de creanga groasa pe care stateam. Disparu rapid, iar eu mi-am ridicat privirea.
" - Sunteti bine?" i-am intrebat pe cei doi calatori.
Din cate vedeam, nu erau raniti, dar nu puteam sa stiu. Le-am zambit Diannei si lui Daniel. I-am urmarit cu grija cum se intorc pe pamant.
" - Ema?" ma intreba Daniel.
" - Chiar eu."
" - Cum naiba ai ajuns acolo sus?"
" - A... Poveste lunga."
Am privit in jos. Firar! Erau vreo cinci metri. Nu puteam sa sar fara sa risc sa-mi omor ceva. Aveam nevoie de o distragere.
" - Incendio" am soptit usor, indreptand bagheta spre un copac, printr-o miscare scurta si nedetectabila.
Am profitat de momentul in care cei doi s-au uitat in alta parte si am sarit, transformandu-ma. Aripile-mi treceau dureros prin aer. La cativa centimetri de pamant, m-am transformat iar. La fix, pentru ca cei doi si-au intors capetele spre mine.
" - Cum ai ajuns aici?"
" - Am sarit" am spus nonsalanta si m-am prefacut ca-mi leg siretul. Parul imi ascundea fata si asta era ceea ce doream. Ar fi groaznic sa isi dea seama de minciuna. I-as speria.