Rataciti prin Padurea lui Dean

[Daniel Cruplud]

Era cu adevarat o saritura pe cinste!Ma uitam in jur si vedeam ca totul era pustiu.Eram in mijlocul padurii dar cu Ema aici ma simteam in siguranta.Nu imi mai era frica.
Dianne a coborat cu matura la sol si m-am dat jos.Dianne ma vazu ca eram mult mai linistit acum ca aparuse Ema.Fata mea trada o siguranta de fier.Astfel ca privindu-ma pe mine se linsti si ea.Aveam mare incredere in Ema.
"Ce cautati aici?!",striga Ema.
Dianne nici nu se gandi sa raspunda iar eu aveam altceva de facut.Numaram frunzele din copacul din fata.Ema observa acest lucru.
"Deci,nu vreti sa-mi spuneti?!"
Mi-am intors privirea catre ea."Suntem in siguranta acum,asta conteaza!",am spuse eu clar si la obiect.
Ea imi zambi.Apoi incepu sa se uite prin stanga si prin dreapta si ea ca si mine dupa acel monstru-pasare.
Habar nu aveam ce creatura este aceea,inca nu studiasem la scoala despre ea si nu auzisem nici in carti despre ea.As fi intrebat-o pe Ema daca nu mi-ar fi luat-o inainte:"Nu am mai vazut aceasta creatura niciodata!".
Era clar,am fost intr-un pericol ingrozitor.Si daca nu ar fi aparut ea,moartea mea si a Diannei era un lucru iminent.Si totusi,iata ca Ema iar a fost omul potrivit la locul potrivit si a reusit sa ma salveze.Cum sa-i multumesc?! Habar nu aveam! Insa Dianne nu parea prea recunoscatoare faptei marete a Emei.Probabil avea o gandire de genul"As fi gasit eu ceva,am fi scapat!".Nu indraznesc sa comentez,poate ma insel dar nu mai conteaza.Suntem in siguranta!Ema e cu noi,ne va proteja.
- Deci, Ema, tu ce faceai pe aici ?,am intrebat eu.