Rataciti prin Padurea lui Dean

[Ema Snow]

" - Mi-a soptit o pasarica ca sunteti pe aici..." am raspuns oarecum absenta. " Glumesc. Aveam nevoie de putina liniste. E multa agitatie pe acasa... Si v-am auzit. Parea ca va chinuiati cu ceva. Apropo, stiti ca este un paianjen urias mort la vreo douazeci de metri?" i-am intrebat sarcastica, anticipand raspunsul.
Le-am privit fetele si am rasuflat usurata. Nu cred ca au banuit ceva. Am zambit stramb, dar amuzata cand l-am vazut pe Daniel.
" - De ce te simti atat de bine? Ai fost la un pas de moarte. Doar nu crezi ca sunt un fel de Superman sau ceva... "
M-am lasat pe vine si am inceput sa desenez in praf. Am facut niste linii ce reprezentau drumurile padurii, dar nu prea mai stiam cum erau. Cand auzisem strigatele pur si simplu plecasem, fara sa fiu atenta la drum. Imi aminteam ca facusem un ocol la stanga, apoi la dreapta... Sau era mai intai la dreapta?
Am mazgalit schema, agitata ca nu era folositor.
" - Oficial..." am murmurat calma " ... ne-am pierdut"