Full moon.

[Ema Snow]

Stiam cum mi se dilata pupilele in asemenea situatii. Gura mi se deschise ca si cum as fi icnit de surpriza, dar niciun sunet nu-mi parasi buzele.
Varcolacul... Nu, era gresit cuvantul. Blaine ma fixa cu privirea, ma mirosi.
Inima imi batea cu putere, pulsand sangele incarcat de frica, de nesiguranta. Instinctul ma indemna sa fug mancand pamantul. Rational, ar fi trebuit sa fac acelasi lucru. Dar a fugi nu era rational pentru mine, nu acum. Tasni in directia opusa.
Am rasuflat pe gura, realizand ca imi tinusem respiratia pana acum. Avea nevoie de ajutor. ' Ema! Concentreaza-te!' mi-am urlat in gand.
Mi-am dus o mana la frunte, cealalta la inima. Gonea prea tare, ma durea agitatia ei.
" - Nu..." am reusit sa spun.
Mi-am indreptat spatele si am inceput sa alerg dupa el.
" - Blaine!"
Nu eram suficient de rapida. Nu prin zapada si prin crengile ascunse sub aceasta. M-am lansat intr-o saritura, transformandu-ma in bufnita.
Ah! Instinctul de a fugi devenise mai puternic, acum ca simteam totul in jurul meu. Nu, trebuia sa continui. Aripile-mi bateau aerul frenetic. Aerul geros ma forta sa-mi tin ochii intredeschisi, dar nu-mi mai era frig. Eram multumita ca aveam puf!
Intr-o fuga plina de adrenalina. L-am depistat curand, iar dupa cateva secunde, ii puteam vedea silueta neclara conturandu-se in fata mea.
Am zburat mai aproape de pamant, ferindu-ma de crengi. Ori prinsesem viteza, ori incetinise el. Am vrut sa-l strig, dar se auzi doar un ciripit.