O zi cu peripetii

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu am putut sa zic nimic. Pur si simplu m-am intors afara si nimeni...nimic...totul era atat de pustiu. Am inceput sa tip si sa plang de durere,de ciuda. De ce mereu trebuiau sa scape? De ce mereu Devoratori astia aveau noroc? In special cei care aveau legatura cu Porrin.

Ei,macar aflasem ca are un frate. Iar acest frate a lui cu siguranta acum multi ani a ajutat la rapirea surorii mele,cu siguranta a ajutat si la uciderea lui Jake. Acum ochii imi erau plini de lacrimi si o furie imensa mi se intrezarea in ochi,poate chiar si pe intreg chipul.

M-am incruntat si m-am aruncat la pamant tipand:
"Nu...nu.nu.De ce? Nu e corect!"
Acum,aici mi-am jurat ca ma voi lupta din nou cu acel Devorator al Mortii si ca va ajuge la fel ca fratele sau.

Eram in fata Ministerului stand in genunchi si lacrimand.