Rataciti prin Padurea lui Dean

[Daniel Cruplud]

- Desi ma gandeam ca poate e mai bine sa ne despartim.Poate e mai bine sa o ia fiecare pe alt drum,am spus eu.
Ema insa nu era de aceasta parere.Spunea ca daca vom face asta suntem pierduti.
- Atunci ce vom face?,am intrebat.
In acel moment Ema o lua la goana.
Eu si Dianne am pornit dupa ea.
- Ema,stai!,strigam noi insa ea nu ne auzea.
Alerga, avea o directie.Gasise oare drumul?!Asa se parea.Brusc s-a oprit.
- Ema?!,am strigat eu.
Ea nu ma auzea.Se uita atent la ferigi apoi incepu din nou sa alerge.Insa la doar 10 pasi se opri.Acolo erau alti stejari.
- Asta e defapt drumul?,am intrebat curios.
Ema dadu din cap si ne facu semn sa venim.Am pornit din nou,ea alergand iar noi in spatele ei. Si la un moment dat am vazut o lumina orbitoare.
- Iesirea,am strigat toti trei in acelasi timp.
Nu-mi venea sa cred.Ema avusese o noua sclipire de geniu.Ma salvase iar.