Apus in coliba lui Hagrid

[Bell Evans]

Cercetasa pasi in incaperea intunecata, iar o rafala de vant inchise usa in urma sa; micul scartait o facu sa tresara, facandu'i nervii sa se intinda si mai tare. Simtea cum panica pune stapanire pe ea, dar incerca sa se gandeasca la lucruri mai placute. Mda, nu imi prea iese! se gandi ea, cand un suierat al vantului prin tavanul inalt o facu sa se cutremure. Poate trebuia sa iasa de acolo.

In timp ce mergea prin intunericul strapuns doar de lumina palida a propriei baghete, cercetasa simti cum ceva se apropie de ea, asa ca se pregati de atac; bataile inimii incepura sa semene cu o pasare prinsa in capcana, iar pulsul ii zvacnea dureros in urechi. Se facuse o liniste mormantala, care parea ca inghetase intreaga incapere.

Bell arunca o privire in jur si ofta incetisor; poate doar i se paruse. In clipa urmatoare insa, ceva o prinse de mana, iar bagheta ii zbura pe jos. Intunericul inghiti intregul hambar, iar cercetasa se simti cuprinsa in imbratisarea unei siluete inalte, urat mirositoare.

"-Ajutor!" striga ea. Stia ca probabil nu o auzea nimeni, dar spaima care ii acapara intreaga fiinta nu putea sa o calmeze. Isi simtea fiecare muschi al corpului incordat, iar adrenalina parea ca ii arde venele. Trebuia sa scape de bratele lungi si hidoase ale creaturei ce aproape ii strivea oasele. Durerea incepea sa i se raspandeasca in tot corpul, sub presiunea fricii.

"-Bell?!" striga o voce cunoscuta. Cercetasa ofta usurata, dar cateva clipe mai tarziu se alarma.
"-Alice, ai grija!" raspunse ea. Ultimul lucru pe care si'l dorea era ca astropufa sa cada si ea prizoniera uriasului.