~Viata mea de nicairei,si sufletul meu!~

[Layla Wong]

Aerul era rãspândit în toate colþurile camerei lumina-te de suflete cu puteri spirituale nelimitate.Ochii fixau obiectul care arãta noþiunea timpului ºi aºteptam sã se schimbe numerele.Ceasul ticãia încet schimbând numerele una câte una în interval de 60 de secunde.
"-23:56 , încã 4 minute."am zis eu încet ºoptind cuvintele printre dinþi , fixandu-mi în continuare ochii pe ceas.
Aºteptam ca ceasul sã batã aceea orã fixã care pune stampila finalã al acestui an.Un an pe care de acum îl pot numi o altã amintire.
"-00:00 , un alt an pe care trebuie sã o umplu cu cerneala invizibilã a vieþii.Un an pe care am început-o cu râsete sperând ca aºa o voi continua.Un nou început!"

[img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft3310-viata-mea-de-nicaireisi-sufletul-meu">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft3310-viata-mea-de-nicaireisi-sufletul-meu">conectat pentru a vedea acest link]</span>

Briza rece a iernii îmi mângâia încet obrajii aducând tot odatã un sunet melodios care fãcea sã-mi aparã un zâmbet subtil.Mi se pãrea ca iarna era acel anotimp cu care am început visul meu , dar nu puteam sã fac diferenþa între rece-cald sau fulg de nea-flori de primãvarã.Pleoapele mele au fluturat mirate la vederea unui copac care face parte din trecutul meu , prezentul meu ºi viitorul meu care se apropia cu pas alergãtor.
Mi-am plimbat încet degetele peste scoarþa copacului apãsând mai tare pânã am fãcut miºcarea de a mã urca.Spatele cãdea încet spre o ramura din tot capitolul "copac" pânã încet m-am culcat pe ea uitându-mã la cerul invizibil ºi profund.
Timpul perinda rapid galopînd peste întîmplãrile nesemnificative care se petreceau la acea orã în parcul care mi se pãrea pustiu , deºi era înconjurat de oameni necunoscuþi.Stãteam în reverie pânã strigãtul numelui îmi izbi urechile fãcându-mã sã tresar încet lãsând paginile cãrþii sã se strecoare în rãsuflarea mea.Mi-am întors capul spre sursa singurul zgomot pe care îl auzeam între mii de zgomote.În faþa mea îmi apãruse trei persoane dintre care numai pe una o cunoºteam cu adevãrat.Sãrisem jos cu stil din copac apropiându-mã de cei trei cu zâmbetul pe buze.
"-Îl cunoºti?"întrebã vocea deja cunoscutã facând sã înceapã o conversaþie între mine ºi ei.
"-Îl ºtiu , dar nu îl cunosc."am zis eu fãrã ca sã clipesc mãcar o secundã.
Privirea mea fugea de la o persoanã la alta jucându-mã cu feþele celor trei analizând , dar mereu se oprea la aceeaºi persoanã pe care simþeam cã o cunosc din veºnicie.
O peliculã de nea cãdea încet din cer,dar pânã ajungea la pãmânt se transforma într-un parfum fin care mã îmbãta în decursul vremii.Toatã conversaþia se petrecea cu persoana respectivã care în vis durea câteva ore bune , dar la sfârºitul discutiei ceasul bãtea doar câteva minute.
Fiind "primul vis" din an tot visul pãrea ceva real , ceva ce se poate întampla ºi ceva care era doar o iluzie.Câteva secunde care au trecut printre degetele mele ca nisipul , cãzând toate spre dãmbul de nisip de speranþe.Încet pleoapele mele se dezlipeau pânã când lumina puternicã a dimineþii mã izbi pe neaºteptate.ªi atunci mi-am dat seama cã toata iluzia era visul meu , era hatsu yume al acestui an.