Apus in coliba lui Hagrid

[Bell Evans]

Bell simtea cum puterile o parasesc; ultimele picaturi de adrenalina i se scurgeau ritmic din vene, lasand'o o prada usoara in ghearele mortii. Simti cum fiecare muschi al corpului se relaxeaza, facand loc unei dureri surde, constante. Locul unde bratele uriasului o strangeau se invinetise deja, si mici furnicaturi i se iveau in degetele de la maini si picioare. Nu mai rezista mult..

Pentru o clipa, dorise sa renunte; in fond, moartea era usoara - viata era grea. Se lupta in fiecare zi sa traiasca..sa respire, sa manance. Si pentru ce? Pentru ca in cele din urma, sa'si gaseasca sfarsitul in bratele de fier ale unei creaturi supra-naturale. Incepuse deja sa ii fie ciuda; stia ca Alice era acolo, dar nu putea sa o strige. Nu vroia sa o puna si pe ea in pericol. Stia deja ca e un pericol de moarte; si avea sa urmeze o lupta pe viata si pe moarte.

"-Bell, ti'am gasit bagheta" striga astropufa. Bagheta..uitase pana si de bagheta; probabil o scapase cand incercase sa fuga. Nici macar asta nu isi amintea. Si totusi, poate trebuia sa incerce sa scape; o evadare. Dar nu stia cum ar trebui sa procedeze. Uriasul o tinea prea strans. Si ii mobiliza mainile.

"-Alice! E un urias!" striga ea, cand o ploaie de scantei trimise de astropufa ii lumina chipul palid. Simtea cum sangele i se scurge din obraji, cu fiecare clipa care trecea, pulsandu'i aproape dureros in urechi.