Apus in coliba lui Hagrid

[Alice Morris]

Privea neputincioasã la mica baghetã, gândindu-se cum ar putea sã i-o redea lui Bell, dar un tipãt o fãcu sã a punã înapoi în buzunarul robei ºi sã priveascã atent in jur. Scrutã împrejurul dar nu putea distinge nimic mai departe de mica luminã împrãºtiatã de bagheta ei.
"Alice, e un uriaº!" auzi strigãtul lui Bell. Uimirea îi ºterse orice expresie de pe faþã, ºi rãmase într-o camerã goalã, întunecatã, fãrã ajutor, gândindu-se cum sã o scape pe prietena ei. Nu putea face nimic.
Ba pot! se gândi deodatã. Sunt vrãjitoare, am o baghetã, trebuie sã o salvez pe Bell! Putea fololsi orice vrajã, sã atragã atenþia uriaºului. Incendio ar fi funcþionat, dar îi putea da drumul lui Bell, ºi Alice nu ºtia la ce înalþime era prietena ei. Uriaº, uriaº, cum te lupþi cu un uriaº? se gândea ea. Tot ce învãþase pânã atunci la ºcoalã, tot ce citise, toate informaþiile i se roteau în minte. Iar deodatã, un gând o fãcu sã deschidã ochii brusc, ºi sã strige:
"Grawp?