A sign of death

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Porrin,apoi la Ema apoi iar la Porrin si tot asa. Ne purtam ca niste copii care doar au iesit sa se joace si sa isi povesteasca ce au mai facut in ultimul timp. Totul mi se parea atat de ciudat,Porrin se purta acum ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat in tot acest timp,ca si cum el nu e de vina cu nimic,ca si cum ne-ar indragi de o viata intreaga.

~Pf,ce fals e~,am reusit eu sa rostesc dar mai mult pentru mine. Nici macar Ema nu m-a auzit desi intr-un fel imi doream sa auda asta. Si totusi : astazi avea sa intervina un joc de cuvinte,avea sa intervina falsitatea noastra care la el mereu a existat.

Da,intr-adevar,acum aveam sa ii facem si noi jocul,aveam sa ne prefacem si noi macar putin atat de ... ca el.