Sweet love

[Ginny Malfoy]

Capitolul 7
Ajunsera la Hogwarts...
Privelistea neschimbata... castelul... lacul... totul era atat de familiar...
Harry, Ron, Hermione si Neville isi facuta loc intr'o caleasca trasa de cai invizibili. Harry stia prea bine ce erau, de asemenea ii putea vedea.
Isi intorcea capul de fiecare data cand auzea vreun sunet. isi dorea cu disperare sa o mai vada odata pe Ginny. Cateodata privea Harta Strengarilor doar pentru a o observa in dormitorul fetelor.
In Marea Sala, fu extrem de dezamagit. Stomacul i se facu ghem. Locul din mijloc, pe care statuse inainte Dumbedore, era ocupat de McGonagall... Simtea ura, o ura pura, puternica, gandindu'se la Snape...
La masa Cercetasilor, Ginny se afla langa Dean. El o privea cu ochii mari si tandru. Ginny nici nul baga in seama. Il privi in ochii, pentru o clipa, pe Harry.
Brunetul simti nevoia sa o ierte... avea sa o ierte pentru tot... dar... nu... acum statea acolo, langa Dean... poate nui mai pasa deloc de el...
O pierduse pe Ginny. Il pierduse pe Dumbledore, pe Sirius... si pe parintii lui... Era complet singur, singur fara prieteni...
Se afla intr'o camera ingusta, slab luminata. Statea intr'un fotoliu. In fata lui, doi oameni stateau ingenunchiati.
Harry era destul de bucuros. Spuse incet, cu ochii atintii asupra degetelor sale lungi si albe..
"Alecto, am o noua misiune pentru tine."
Femeia tresari.
"Da stapane!"
"Vreau sa ascunzi acest medalion unde poti tu... foloseste'ti priceperea..."
Se intoarse catre celalalt barbat. El tremura pe podea.
"Stapane..."
"Sobo, nu mai te zbate atata... ridica'te."
Sobo se ridica speriat. Isi puse mainile, ca la rugaciune.
"Stapane... indurare..."
"Ceea ce ai facut tu este foarte grav. Totusi, te voi ierta... un mic detaliu... ca sa nu incerci si altadata acest lucru.."
Barbatul chitai ca un sobolan. Harry ridica mana.
"Crucio!"
Sobo cazu inapoi pe jos. Tipa scurt, incepand sa se zbata.
Pe Harry il durea cicatricea... atat de tare, incat era sigur ca va exploda...
"Harry!"
Harry se trezi pe podeaua camerei de zi a cercetasilor. Nici nu stia cum ajunsese acolo. Ginny era aplecata asupra lui, impreuna cu Ron, Hermione, Neville si Seamus Finnigan. Dean tocmai dorea sa plece in Aripa Spitalului.
"Ce 'sa intamplat?" intreba Harry punandu'si ochelarii.
Se ridica repede de pe podea.
"Nu stiu... tipai..." zise Hermione.
"Ginny... cred ca trebuie sa ne lasi singuri..."
Neville, Dean si Seamus plecara din turn. Ginny insa ramase acolo, neclintita. Il privea indurerata pe harry, avand ochii in lacrimi.
"Ginny, Harry se simte bine..." spuse Hermione incet. "Du'te in dormitorul fetelor."
Ginny se ridica in picioare. Harry simtea nevoia sa o stranga in brate acolo, sub privirea lui Ron si a Hermionei... sa o simta aproape... dar Ginny deja plecase.
"Iar te'a durut cicatricea?" intreba Ron ingrijorat.
Harry se uita o clipa la Hermione. Incuviinta din cap.
"Harry! Nu ar mai trebui sa se intample asta niciodata!"
"Dar nu pot sa'mi blochez mintea! Eu nu'mi pot controla viziunile astea!"
"Daca ai fi invatat mai bine occlumantia..."
"Hermione!"
De data asta, cel care vorbise era Ron. Hermione tacu imbufnata.
"Ce ai vazut?"
"Voldemort era fericit..." spuse harry. "Sobo ii gresise cu ceva. Nu stiu. dar o femeie, Alecto Carrow.."
"Devorator al Mortii, nu?"
"Mda... i'a cerut sa ascunda un medalion! Ron, era Horcruxul!"
Ron si Hermione ramasera cu gura cascata.
"Dar.. dar R.A.B. il luase..."
"Ori Voldemort vrea sa te pacaleasca cu unul fals..." zise Hermione
"Nu se poate! Am simtit ca era extrem de fericit!"
"Se putea preface... dar de'asemenea.. poate a obtinut medalionul de la acest R.A.B..."
Harry strangea in maini o bucata din oglinda de la Sirius.
Ron si Hermione se privira lung. Ron ii puse prieteneste mana pe umar.
"Harry..."
"Uh... e tarziu... eu ma duc sa ma culc..." zise el cu tristete.
Se gandi la Ginny, si la zambetul ei frumos, si la parul ei roscat... Parca simti parfumul ei floral...
Totul fu cuprins de tacerea noptii.