Misterul din Camera Profetiilor

[Helena Daphne Rose]

Tânãra surâse surprinsã când auzi propunerea fostei sale profesoare de Transfigurare. De fapt, o ºi mira faptul cã nu pomeni nimic de revederea în afara castelului Hogwarts; probabil cã acum cã era Adultã o vedea cu alþi ochi. Nu mai era doar o studentã de la Cercetaºi, deºi în sufletul ei mereu avea sã rãmânã o elevã pusã pe ºotii, care abia aºtepta ca în ziua urmãtoare sã-l enerveze pe Peeves..

"-Desigur, vã ajut cu cea mai mare plãcere."zise Helena, urmând-o pe Arwen cãtre uºa din Camera Profeþiilor.
În viziunea ei, era doar Bell în varianta maturã. Se amuzã la gândul acela ºi dupã ce tânãra din faþa ei deschise uºa ºi pãtrunse înãuntru, fusese cuprinsã din toate pãrþile de o rãcoare de gheaþã ºi o obscuritate specificã filmelor horror pe care le vãzuse cândva. Urmã exemplul lui Arwen ºi murmurã Lumos!, privind uºor curioasã globurile învãluite de o luminã vagã ce plutea domol în jurul ei, oferindu-i un val de mister. Numãrã în sinea sa numerele de pe profeþii, doar de dragul de a trece timpul..Deodatã avu senzaþia ciudatã de déjà vu, iar aerul rece din jur îi deveni familiar, ca ºi cum era obiºnuitã cu el. Ea, care nu suporta frigul.

87..88..89..90..

"-Am ajuns!" auzi fata vocea limpede a lui Arwen care indica cu bagheta spre o uºã din capãtul unui coridor. Aceasta o deschise cu un scârþâit mic ºi brusc atmosfera se mai luminã ºi încãlzi odatã intrate acolo. ªopti Nox! ºi o urmãri pe veriºoara lui Bell care se îndrepta grãbitã spre un anumit birou din încãperea mare ºi cu tavan înalt.