Looking for Revenge

[Violet Wilson]

Intunericul parea ca avea sa le inghita din moment in moment, iar razele slabe ale baghetelor nu faceau fata valurilor noi de bezna. Un sentimen de neliniste domnea intre cele doua, iar tensiunea care dadea nastere tacerii nu imbunatatea cu mai mult lucrurile.
“-Bell te rog spune ceva..simt ca innebunesc” sopti Lisa, cu un ton din care reiesea disperarea.
Cercetasa se intoarse spre ea. Lumina baghetei o facea sa para si mai palida, iar cearcanele cenusii ce ii marcau chipul chinuit de oboseala veneau parca in completarea tabloului cadaveric.
“-Haide..vom vorbi cand ajungem in Camera..” murmura Bell, intorcandu’se.
Lisa rasufla usurata..macar acum stiau unde merg. Iar umbra de mister se mai diminuase putin. Incerca sa’si controleze respiratia, deoarece gafaia deja, iar fetele mergeau la pas incet, aproape incetinit. Bell insa nu parea ca s’a schimbat prea mult, chiar daca tocmai vorbise cu ea.
Poate era ceva mult prea grav..poate trebuia sa intervina un adult. Mii de ganduri incepura sa’i zbuciume mintea cercetasei, in timp ce isi purta pasii spre etajul VII. Ajunse in fata peretelui gol, trecura de trei ori prin fata lui, dupa care o usa din mahon se materializa din neant. Bell puse mana pe manerul vechi, din alama, si il rasuci cu un scartait incurajator. Usa se deschise, lasand la iveala o camera mica, primitoare, cu un semineu in care ardea un foc vesel..