Looking for Revenge

[Bell Evans]

In bratele verisoarei sale, Bell continua sa verse siroaie de lacrimi, udandu’i acesteia tricoul subtire din bumbac. Vroia atat de mult sa’l mai vada o data..
“-Poate daca cer camerei, atunci mi’l va da” sopti ea.
“-Stii ca va fi doar o naluca, nu?” replica Lisa.
“-Nu conteaza..va fi Hayden..Hayden al meu” replica Bell, cu un murmur dulce.
Simtea ca daca baiatul va aparea, ii va da putere sa mearga mai departe. Si daca il va vedea si in viitor, atunci viata sa putea sa’si continue cursul.
Se gandi intens la dorinta de a’si vedea cel mai bun prieten, iar curand, un aer racoros inunda camera.
“-E aici..” sopti Bell. Ii putea simti prezenta.
Intr’adevar, era acolo..Plutea la cativa centimetri de pamant, inconjurat de o lumina palida, placuta. Acelasi chip zambitor, aceeasi ochi plini de ingaduinta si bunatate.
“-Hayden?” intreba cercetasa, ridicandu’se.
Avusese impulsul sa fuga spre el..sa’l ia in brate si sa nu’i mai dea drumul niciodata. Dar realizase la timp cat rau ar fi putut face chestia asta..amandurora.
“-Da, Bell. Eu sunt” sopti baiatul. Avea o voce fantomatica, venita parca din alta lume.
“-Mi’e dor de tine..” continua Bell, cu alte lacrimi siroindu’i pe obraji.
“-Si mie..dar ne vom mai vedea..” raspunse Hayden, afisand un zambet jucaus.