Coridoare-.

[Bell Evans]

Bell iesi din Turnul Cercetasilor, dorindu'si din rasputeri sa gaseasca macar un singur loc linistit in tot castelul; cativa elevi din anul IV avura deosebita placere de a incepe sa joace Pocnitoarea Exploziva chiar langa cercetasa care se chinuia sa citeasca un roman. M'am saturat! isi spuse ea in gand. Chiar nu se poate si altfel?! continua aceasta, strangand din pumni.

Era o fire foarte calma; de obicei nu protesta, se acomoda cu orice situatie, lasa mereu de la ea. Dar cand paharul se umplea de la ultima picatura, era vai si amar de cel care ii iesea in cale. Nu vroia sa se comporte urat cu nimeni, dar cateodata era atat de nervoasa, incat ar fi fost in stare sa urle la un tablou, numai sa se descarce.

Ajunse pe un coridor scufundat in liniste; In sfarsit! ofta ea, cu un mic zambet de multumire. Era atat de bine sa nu auzi nimic, doar tacerea care iti ingana bataile slabe ale inimii. Dar brusc, un zgomot de pasi strica toata frumusetea peisajului, acompaniat de doua glasuri vesele. Super..uite cum s'a dus si linistea mea!

De dupa colt, aparura doua siluete inalte, care pareau ca discuta ceva aprins; una din ele era Eve, de la Cercetasi. Dar pe cealalta fata nu o vazuse in Turn, deci mai mult ca sigur era de la o alta casa. Probabil Astropufi sau Ochi-de-Soimi, pentru ca stia ca Eveline nu ar fi stat cu un Viperin numai de placerea de a conversa cu cineva.

Se apropie de fete, care la randul lor o vazura; saluta in liniste, iar cercetasa facu prezentarile.
"-Ea e Jessica" spuse Eve, cu un ton glumet.
"-Cred ca ne cunoastem..nu eram sigura daca esti tu" replica Bell, zambind.