Removing the ghosts of the past

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu stiam ce sa ii spun lui Bell,cuvintele erau de prisos in astfel de momente. M-am bucurat ca a avut incredere sa imi spuna sincer ce i s-a intamplat. Cercetasa stia foarte bine ce mi s-a intamplat si mie acum ceva timp si eram sigura ca stia cam ce simt,ce simteam si atunci. Acum puteam sa inteleg cum se simtea . Nu am stiut ce sa ii spun,dar totusi am imbratisat-o in semn de incurajare,spunandu-i fara cuvinte ca totul va fi bine...adica nu neaparat bine,doar ca... Era atat de greu sa explici un asemenea sentiment . Cand iti moare o persoana atat de draga nu exista consolare si nici vorbe ... care sa te faca sa te simti mai bine. Bell era o persoana puternica si stiam ca va reusi sa treaca peste asta. Amintindu-mi de Jake imi venea si mie sa plang,insa am preferat sa nu o fac pentru ca acum Bell incerca sa se descarce...probabil ca incerca sa si uite ce s-a intamplat in ultimul timp.

"A fost un an greu...!", a fost singurul lucru pe care am reusit sa il rostesc cat mai clar. Si intr-adevar asa a si fost...