Removing the ghosts of the past

[Bell Evans]

Bell o privi pe Rosalie, si incerca sa zambeasca. Isi aminti de noaptea petrecuta in Camera Dorintelor, atunci cand fata era devastata de moartea lui Jake. Iar Bell parca se privea in oglinda cu imaginea lui Rose de atunci. Stia ca ii fusese ingrozitor de greu. Dar acum parea ca isi mai revenise, cat de cat. Era greu sa lupti, si cateodata ajungeai sa te intrebi pentru ce mai lupti..

"-Imi pare rau pentru ce s'a intamplat cu Jake" murmura Bell.
"-Stiu..tuturor le pare..era un baiat atat de bun" ofta Rosalie, cu lacrimi in ochi.
"-Dar trebuie sa ne gandim ca amandoi au plecat intr'un loc mai bun..lipsit de rautate si invidie" sopti cercetasa, cu durere in voce.

Si chiar daca era asa..tot nu putea sa se obisnuiasca cu lipsa lui. Ii ducea dorul in fiecare secunda a vietii. De dimineata de cand se trezea, si pana seara; noptile in schimb, erau un adevarat cosmar. Atunci se simtea cel mai vulnerabila in fata durerii. Cand intunericul punea stapanire pe intrega asa fiinta, iar teama si suferinta o imbratisau in mrejele lor puternice.