O zi friguroasa

[Ema Snow]

Trecusera multi ani de cand nu o mai vizitasem pe matusa Violet. Atat de mult timp! Eram doar un copil mic cand venisem ultima oara. Am privit plictisita geamul aburit, uitandu-ma departe, peste nametii din curte. Imi placea locul asta. Era multa liniste si un spatiu deschis. La cateva sute de metri in spatele casei era un palc de copaci, unde cantau mierlele in noptile tarzii de vara, si un raulet. Am oftat si mi-am intins spatele, coborand la parter si imbracandu-ma in graba. Nu aveam sa stau in casa tot timpul. Nu-mi placuse niciodata asta. Artemait ma urmari atenta, dar imi dadu de inteles ca ii placea unde se afla acum, pe bara cuierului, intr-o casa calda.
" - Tu pierzi" am ridicat din umeri.
Am iesit afara. Nu mai ningea, iar linistea domnea pretutindeni. Micuta Ariadne veni sa ma intampine, dand fericita din coada. Desigur ca ii placea aici. Adora locurile cu zapada. Se invarti in jurul meu, agila ca intotdeauna. Crestea pe zi ce trece. Era mai inalta acum, capatand conformatia unui caine. Nu mai era ghemul de blana.
M-am plimbat un timp in sus si-n jos, dar intr-un final m-am indreptat spre rau. Am inspirat adanc, iar cand am redeschis ochii, am vazut silueta.