Removing the ghosts of the past

[Bell Evans]

Bell ramase pe ganduri; intr'un fel, simtea si ea ca nu ii facuse destul rau lui Charles. Dar pe de alta parte, nu ar fi vrut sa'si pateze mainile cu sangele lui vinovat. Avea sa plateasca. Aurorii erau deja pe urmele lui, iar curand, va ajunge in Azkaban. Iar acolo, Dementorii il vor aranja.

"-Stii..imi e atat de greu fara el" murmura Bell.
"-Stiu cum e" raspunse tanara, cu o voce neliniste.
"-E ca si cum ar lipsi o parte din mine..de parca nu voi mai fi niciodata intreaga.." ofta cercetasa.
"-Senzatia e mai rea la inceput..dar cu timpul se amelioreaza" o sfatui Rosalie.

Ca o boala..la inceput, pare dureroasa..pare ca iti va aduce moartea. Dar pe parcurs, incepe sa dispara. Iar medicamentul Bellei era timpul. Cu cat trecea timpul, cu atat ranile aveau sa se inchida. Putin cate putin; sper doar sa fie asa. Nu ar fi suportat senzatia asta prea mult timp. Era un sentiment mult prea chinuitor.