Apus in coliba lui Hagrid

[Bell Evans]

Bell intepeni cand iesi in aerul noptii; racoarea o imbata cu aroma ei, dar o silueta masiva, asezata chiar in fata lor, ii facu inima sa o ia la goana. Noaptea era plina pana la refuz de stele, care sclipeau intr'o intrecere vioaie de stralucire si frumusete. Luminile mici, plapande, se reflectau in ochii ei, plini de intunericul inserarii.

O privi pe Alice; si ea era la fel de speriata. Nu indrazni sa vorbeasca, de teama sa nu il sperie pe Grawp. Singura solutie pe care o intrevedea acum ca fiind cea mai..sanatoasa, era sa il cheme pe Hagrid. Dar asta ar fi insemnat sa treaca chiar prin fata uriasului. Si chiar nu se simtea in stare sa faca asa ceva. Ideile o parasira, dar Alice o trase usor de maneca. Nedumerita, o urma. Inconjurara hambarul, iar cand ajunsera in spate, amandoua oftara la unison.

"-Nu..mai..pot!" murmura Bell, gafaind.
"-Trebuie sa'l chemam pe Hagrid..Grawp e..deprimat" replica Alice, iar Bell izbucni in ras.
"-Iti bati joc de mine? Tot el e deprimat?!" replica ea, razand.