A sign of death

[Ema Snow]

Am oftat usor si am cautat prin jur. Pietre. Era o idee.
" - Avifors" am murmurat, iar pietrele se transformara in pasari. " Sa stii ca te voi auzi" am ridicat amenintator bagheta spre el.
Am mers pana la trepte, dar acolo m-am oprit. Ce puteam sa fac? Stiam ca Rose are nevoie de un moment singura, dar imi era groaza gandindu-ma in locul in care ne aflam.
Am incercat sa ma adun. Nu trebuia sa ma las cuprinsa de sentimente, nu acum.
" - Expecto patronus..."
Bufnita radie citindu-mi gandurile si zbura in josul scarilor, dupa Rosalie. Patronusul va fi un element in aparare, asta daca va fi necesar, si ii va transmite mesajul meu. ' Ia-ti cat timp ai nevoie. Daca vrei sa plecam, putem pleca. Ai grija de tine. Ema'
M-am intors spre celula lui Porrin. Isi ridica in scarba privirea spre mine.
" - Nu cred ca prietena ta este prea.."
" - Avis!"
Pasarile o zbughira printre zabrelele reci, lovindu-l si ciupindu-l.
" - Fa-le sa inceteze, fa-le sa se opreasca"
Nu i-am raspuns. Am stat si m-am uitat, ca si cand nu as fi existat. Momentan eram concentrata pe a-mi controla valul de furie ce ma stapanise. Cu un oftat sonor, am agitat bagheta, iar pasarile disparura.
" - Nu cred ca era bine sa te uiti prin cartile surorii tale, Snow. Nu mai esti om."
Cum putea sa comenteze? Cum adica eu nu eram om? Si atunci el ce era? El era cel ce omorase atatea suflete, spulberandu-le pentru un nimic.