A sign of death

[Rosalie Vivienne Alden]

Cand am primit bieletelul de la Ema parca m-am mai linistit,m-am oprit din plans fiindca mi-am amintit brusc de ce eram aici. Daca as fi atat de vulnerabila atunci clar-nu se va schimba nimic. Vom continua acelasi jos stupid,cu Porrin pe urmele noastre,cu noi pe urmele lui. Astazi va trebui sa inceteze totul. Absoult totul. Am venit tiptil spre celula lui Porrin si am zambit atat de mandra cand am observat-o pe Ema descurcandu-se de minune,mai bine decat niciodata. Am zambit malefic inlaturand ultimul semn de slabiciune,ultima lacrima.

Cand m-am indreptat spre ei Porrin ramasese masca,fara nici-o expresie pe fara,fara nici-un cuvant de spus in fata mea. Sunt sigura ca mi-a observat zambetul malefic,care oarecum era fals,dar el nu avea de unde sa stie acest lucru fiindca i-am citit teroarea pe chip. Am inceput sa in fac incet-incet sa cedeze nervos strigandu-i:
"Ce credeai,Mr. Porrin? Ca ma sensibilizezi tu pe mine cu doar cateva cuvinte aruncate in vant?"

Ema se uita la mine mirata...Da,nici mie nu imi venea sa cred ca spusesem acest lucru,dar... eram nevoita. Nu voi mai arata sensibilitate in fata lui Porrin orice ar spune fiindca aceasta este dorinta lui,sa ma faca...sa ne faca sa innebunim. Dar nu va fi asa.