O zi aparent linistita

[Evelina R. Potter]

Ma trezesc sambata dimineata foarte fericita si cu gandul la ce ma astepta in ziua ce tocmai incepuse. Sar din pat si ma uit pe geam unde soarele stralucitor de pe cer is revarsa razele in camera. Dupa ce admir peisajul din jurul scolii Hogwarts, unde erau niste munti superbi ,ma hotarasc sa ma imbrac.
Dupa ce ies din camera mea, si cobor in turnul cercetasilor care era linistit la aceasta ora doarece majoritatea elevilor erau in curte bucurandu-se de soarele de afara, sau erau prin castel vazundu-si de ale lor . Ma intalnesc cu niste colegi cercetasi care imi propun sa mergem impreuna la masa. Accept bucuroasa si iesim impreuna din turn. Pe drum ma intalnesc cu niste elevi derutati din anul intai care incurcasera din nou drumul spre turnul lor(erau de la ochi de soim) ajungand cu totul in alta parte. Zambesc in sinea mea gandindu-ma ca parca mai ieri eram si eu la fel, derutata de tot ce era in jurul meu si foarte entuziasmata de tot ce descopeream zilnic. Cum si eu cautam directia corecta spre marea sala, spre turn sau spre sala de clasa. Imi amintesc cu placere de trecut si de primele mele zile la Hogwarts. Si eu atunci am avut parte de ajutor si incelegere din partea elevilor mai mari, a perfectilor si a sefilor de casa. Atat cat nu incurcam o regula ,era totul bine.( ma intalnisme de cateva ori cu domnul Flich si pisica acestuia nesuferta. Auzeam pe toti elevi vorbind cu ura despre ea ,si fiecare din ei dorindusi sai dea un sut zdravan. Eram mirata cum ea si stapanul acestuia apareau de nicaieri dorindu-si parca mereu sa te prinda cu ceva in neregula. Era foarte fericit daca te pedepsea sau te ducea la seful casei tale. Noroc ca dupa un timp am invatat si eu unele scurtaturi care ma ajutau sa dispar cand ii vedeam apropiunduse. Desigur aceste scurtaturi imi erau de folos si cand mai ieiseam noaptea din turn sa fac cate o plimbare nocturna)
Le arat drumul corect si ma indrept spre marea sala unde se ia micul dejun. Nu stau mult in sala si am indrept spre ieisire. La usa ma intalnesc cu profesorul de potiuni care ma face sa imi amintesc ca eseul pentru acesta nu era gata si trebuia predat luni.
Pentru moment ma gandesc ce sa fac , sau unde sa ma duc. Ma hotarasc sa maerg cu niste colegi pe terenul de vajthat unde echipa noastra facea antrenamente pentru urmatorul meci ce era in urmatorul weekend. Acest meci era asteptat cu mare nerabdare de catre toata lumea. Era impotriva Ochilor de Soim. Trebuia sa castigam cat mai multe meciuri ca sa putem castiga cupa caselor .Deodata aud din spate ca ma striga cienva.
- Hey , Evelina stai putin.
Ma intorc repede sa vad cine ma strigat, si cand ma uit vad ca are Bell Evans sefa casei cercetasilor. Ma opresc si astept ca aceasta sa se apropie de mine. Ma gandema ce oare are sa-mi zica
- Buna dimineata, imi zice ea zambind. Ce faci ?Ai terminat de mancat?
- Da, mai inainte ii raspund eu. Acum ma duceam spre terenul de vajthat. Sti ca echipa noastra are antrenamente astazi.
- As vrea sa ma ajuti cu ceva, zise bell. Daca este de acord bineinceles. Stiu ca-i sambata si ai alte planuri. Tocmai vroiai sa mergi pe terenul de vajthat.Te inceleg , vrei sa te relaxezi dupa ce ai avut o saptamana grea
- A, nui nici o problema. Te ajut cu placere. Ma bucur ca miai cerut ajutorul si ca iti pot fi de folos. Numai sa te pot ajuta.
- Ma bucur sa aud asta zise Bell zambind.
Le zic colegilor mei sa pelce afra fara mine. Voi veni si eu mai tarziu. Nu cred ca va dura mult .
Incpem amndoua sa meregem pe coridor in liniste . Desi am acceptat so ajut si imi mare face palcere, gandul meu era la ce puteam sa fac in timpul acesta. Totusi nu vroiam sa las sa se vada acest lucru pe fata mea. Ii zambesc lui Bell si continuam sa mergem pe coridorele Hogwarts-ului. Eram de-a dreptul curioasa la ce putea Bell sa ma roage sa o ajut. Era primada cand imi cerea acest lucuru. Cred si de aia am acceptat sa o ajut.
Pe drum ne intalnim cu peeves strigoiul nesuferit de la Hogwarts care se ocupa cu deranjarea elevilor si profesorilor. In acest moment arunca cu baloane de apa in capul elivilor mai mici. Dar si in capul elevilor mai mari. Saracii de ei erau uzi leoarca si suparati.Cand ne vede incepe sa arunce cu balaone in noi. Si eu si Bell ne ferim sa nu ne udam. Cand vede Peeves acest lucru mai arunca cu un balon spre noi. Reusim sa ne ferim si a doua oara.
- Peeves oprestete striga Bell. Ce faci aici?
Peeves zambi rautacios si arunca cu inca un balon de apa spre noi.
- Daca nu te opresti, zise bell furioasa o sa vorbesc cu domnul director. Nu glumesc. Serios, nu este primadata cand faci asta si ne-am saturat.
Peeves mai zambeste odata si pleaca de langa noi.
- Nu trebuie sa fi suparata ii zic eu lui Bell. Asa a fost mereu. Nu are rost sa te enervezi. Maine va face la fel, doar sti asta.
- Da , ai dreptate dar uneori se intrece cu gluma si asta nu este bine. Poate sa loveasca pe cineva sau sau raneasca pe cieva mai serios zise Bell si suparata si unpic ingrijorata. Voi vorbi serios cu domnul director sa vad cum il putem opri pe peeves sa mai comita astfel de jocuri si prosti.
- Asa e ....
-Lasa asta , sa ne intoarcem la ale noastre.
- De acord ii zic eu
Incepem sa mergem din nou, sperand ca acum nu se va mai intampla nimic. (Avem noroc ca peeves na reusit sa ne ude, ca asa trebuia sa ne intoarcem din drum sa ne schimbam).........