Don't cry in the moonlight

[Bell Evans]

Bell privea zapada care se asternea in jurul ei; fulgii cadeau unul cate unul, scufundandu'se in mantia de omat. Totul era alb, incepand de la acoperisurile casutelor, ce pareau facute din turta dulce, si pana la aleile pline pana la refuz de nea. Un peisaj rupt parca dintr'o fila de poveste.

"-Si tu ce mai faci?" o intreba Rosalie.
"-Astazi..am facut cumparaturi" replica cercetasa, razand.
"-Si inca multe" murmura tanara, privindu'i cutiile.
"-Da..carti in general" ofta Bell.
"-Te refugiezi in citit nu?" intreba Rosalie, cu un zambet.

Cercetasa zambi; intr'un fel asa se intampla. Cartile erau refugiul ei. Pur si simplu uita de toate cand deschidea un roman bun si se afunda in actiunea lui. O adevarata alinare, in calea oricarei suferinte.