Removing the ghosts of the past

[Rosalie Vivienne Alden]

M-am cutremurat la fiecare cuvant pe care il rostea Bell,fiindca ma regaseam in aproape tot ce spunea. Da,asa era...De ce atunci suferim cel mai mult? Nimeni nu avea sa ne ofere raspuns in locul nostru,fiecare trebuia sa isi gaseasca propriul raspuns in adancul inimii sale. Noaptea e mai greu,fiindca atunci cand simti nevoia sa fii protejata,sa simti pe cineva aproape...atunci ramai singura , atunci iti aduci aminte de doua ori mai mult cat de cruda e viata. Am adaugat pe o voce care imi trada sentimentul de teama :
"Da,asa e! Atunci e cel mai...infricosator. Iti simti inima parasita si fantoma sufletului tau care umbla tacuta prin cele mai adanci si oribile amintiri pe care le-ai fi putut avea vreodata."

Am zambit melancolica,de data aceasta lasandu-mi gandurile sa zboare departe. De mult nu mai spusesem atat de multe lucruri,de mult nu mai descarcasem tot ce aveam pe suflet...