O zi aparent linistita

[Bell Evans]

O frumoasa zi de sambata, in toiul iernii. Hogwarts'ul era acoperit de o plapuma groasa de cristale din argint, care sclipeau timid in lumina plapanda a razelor soarelui. Acesta era mult prea obosit pentru a mai topi vre'un fulg de nea, asa ca decora doar bolta celesta, ireal de albastra, si nu incalzea nimic; cu o tristete zugravita in jurul aurei de alama, astrul priveghea din priviri domeniile, de mult scufundate in somnul dulce al zapezii.

Lacul inghetat oglindea seninul vazduhului, pribegind frigul crancen ce se lasase in noaptea dinainte. Undele cristaline se iveau de sub pojghita subtire de apa inghetata, creand valuri mici si reci, pe obrazul mort al reflexiei luminii. Porbabil calamarul urias dormea, scufundat in adancimile misterioase ale apei stravezii. Nicio miscare pe umbra lacului, niciun pas. Totul era cufundat intr'o liniste profunda, indepartata de perdelele de rasete ce se auzeau de langa intrarea in castel.

Chiar daca frigul puse stapanie pe domenii, elevii curajosi iesira la o mica bulgareala la o ora destul de matinala. Incepusera sa arunce cu zapada in toate partile, plini de voie buna. Iar fetele rumene ca ciresele aratau numai veselie si zambete largi; indiferent ca erau uzi pana la piele, inghetati din toate punctele de vedere si obositi, micii vrajitori nu isi paraseau distractia.

Sosise iarna..cu alaiul ei de lacrimi inghetate, ce se cerneau seara din vazduhul nesfarsit..cu norii de plumbi, ce faceau seninul cerului sa se ascunda de teama..clopoteii noului anotimp rasunau in vazduh, vioi si inghetati, anuntand cu toata fiinta lor mica, zapada ce avea sa cada in urmatoarele clipe.

Si incet incet, fiecare fulg de nea isi spuse povestea in drum spre pamant. Iar in cele din urma, in ultima clipa agonizanta, se lasa in voia sortii, asezandu'se pe pamantul inghetat, amortit din pricina gerului. Povestea se incheia, cu un sfarsit dureros. Ca o iubire imposibila, care isi dadea ultima suflare atunci cand cei doi indragostiti erau despartiti pentru totdeauna.

Dar dimineata sosea cu o umbra de incurajare, pentru intreg oceanul inghetat; diamantele reci sclipeau in razele blande ale proaspetei adieri, iar norii se imprastiau cu fiecare rasuflare a ingerului iernii. Pana cand vazduhul se transforma intr'o cupola imensa, crapand pe alocuri cu sclipiri de lazurit. Un azuriu de nedescris, cum se intalnea doar in rare tablouri intalnite pe holurile castelului Hogwarts.

Acesta domnea in atmosfera racoroasa, veghind asupra copiilor sai. Elevii strapungeau din cand in cand linistea cu chiotele lor de bucurie, iar mantia de tacere se intrerupea pe alocuri. In Padurea Interzisa insa, pacea si calmul erau la ele acasa..nicio umbra, niciun pas, nicio urma de prezenta umana. Chiar si animalele feroce se refugiasera din calea prapadului inghetat.

Cercetasa Bell contemplase tot peisajul de la fereastra dormitorului sau din Turn; era atat de cald si bine inauntru, incat nu vroia sa paraseasca incaperea pentru tot restul zilei. Isi aminti insa ca avea mai multe treburi de rezolvat, asa ca hotari sa'si inceapa ziua.

Se imbraca in graba cu o pereche de blugi negre, isi lua o roba simpla pe deasupra, bagheta de pe noptiera si iesi din dormitor; ajunsa in camera de zi, fu intampinata de bulgari mari de zapada, reci si umezi. Chicoti incet, si se prefacu ca isi cearta cercetasii, ca adusera zapada in castel. Stia insa la fel de bine ca ei ca se bucura la fel de mult de sosirea noului anotimp. Filch insa, nu era atat de fericit!

Cobori treptele de marmura spre Sala Mare, si intra. Era plina..de la elevi somnorosi, care abia se trezisera, pana la copii imbujorati de frigul de afara, infometati din pricina bulgarelii. Cercetasa manca in graba, dupa care iesi pe hol; o prinse din urma pe Eveline, si incepu sa strabata coridoarele alaturi de ea, prin linistea de nepatruns a castelului.

Eve o anuntase ca astazi era meciul dintre Cercetasi si Ochi-de-Soimi. Bell stia deja asta, si era nerabdatoare sa isi vada cercetasii pe terenul de Vajthat. Abia astepta victoria lor, si se ruga in gand ca jucatorii sa fie intr'o stare cat mai buna. Meritau sa castige trofeul acestui sport, pentru ca erau talentati si bine-intentionati de fiecare data, iar cand venea vorba de antrenamente, ramaneau pana la apusul soarelui pe teren.

Chiar daca Evelina dorea sa ajunga la meci, Bell o retinu pentru cateva clipe; treaba pe care vroia sa o rezolve o implica si pe ea. Pentru ca nu se intelegea atat de bine cu profesoara de Aritmantie - de fapt, nici nu o cunoscuse, era destul de noua - iar Eve era eleva ei preferata, cercetasa o ruga sa ii ceara permisiunea domnisoarei Andrews sa ii lase pe cercetasi sa lipseasca de la ultima ora. Vineri aveau doua ore, iar ea vroia sa organizeze o excursie in Hogsmeade cu casa ei in acea dupa-amiaza.

Discutia ei cu Evelina fu insa intrerupta de aparitia lui Peeves. Ca de obicei, acesta fu nepoliticos, si incepu sa arunce cu baloane cu apa in ele. Nu era destul de frig afara, mai uda si el castelul! Strigoi tembel..cercetasa sopti vesnica vraja, Bombarda Maxima! iar Peeves disparu din raza lor vizuala.

Acum putea merge pe terenul de Vajthat sa vada meciul. Avea sa fie o zi speciala, de neuitat. Mai ales daca cercetasii aveau sa castige. Iar Bell isi punea toata increderea asta..stia ca jcuatorii erau foarte bine pregatiti, iar trofeul va ajunge in biroul ei. Intr'un fel, isi dore asta cu toata fiinta. Cercetasii meritau cupa!

Iesira impreuna pe domenii, si fura imbratisate chiar de pe prima treapta de frigul indraznet. Cu sclipiri de ger, si unduiri inghetate, vantul le involbura chipurile intr'o mantie de raceala. Bell incepu sa tremure curand, reprosandu'si in gand ca nu se imbracase mai gros.

Se intoarse insa brusc, tarand'o pe Eve dupa ea. Uitase fularele in culorile casei; si chiar avea nevoie de un palton! Ajunse in dormitorul ei din Turn, isi luara cate un fular gros, auriu cu rosu, iar Bell imbraca cel mai gros palton pe care il gasi in cufar. Mult mai bine! isi spue ea in gand. Acum erau gata sa intampine frigul de afara si sa se bucure de meci!