Sympathy for the devil

[Bell Evans]

Cercetasa ramase sub stejarul vechi, asteptandu'si prietena; se ruga in gand ca familia ei sa nu se trezeasca inainte de asta. Nu era prea sigura de ce explicatii ar putea da. Vroia sa se duca dupa un evadat periculos, care ii omorase cel mai bun prieten..Semana cu un scenariu de sinucidere, nu de alta.

Un mic pocnet ii desira firul intrerupt al gandurilor; Rosalie statea in fata ei, cu expresie de neindurare afisata pe chip si bagheta strans tinuta in mana dreapta. Ii intinse ziarul cu mana stanga si zambi ironic.
"-Se pare ca din nou vom fi impreuna din cauza lor" murmura ea.
"-Si de data asta, nu va fi pentru o simpla seara petrecuta in camera fantomelor" replica Bell.
"-Din pacate" sopti Rosalie, zambind.
"-Cred ca ar trebui sa plecam..inainte ca familia mea sa se trezeasca" murmura Bell, cu parere de rau in glas.

Le lasase un bilet parintilor, prin care ii anunta ca erau probleme la castel, iar ca sef de casa trebuia sa se intoarca si sa le rezolve; spera doar sa tina minciuna. Stia ca un simplu semn de intrebare in mintea mamei sale ar fi distrus totul. Dar era optimista.

Porni la drum cu Rosalie, privind cerul senin ce se arata pe deasupra Padurii. Iar in ciuda faptului ca dimineata incepuse sa'si lase boarea de caldura in aer, o ceata groasa se apropia dintre copaci, insotita de un frig specific.
"-Dementori.." sopti Bell, pregatindu'si bagheta.