Sweet Child O' Mine

[Veronique A. Dupont]

O silueta inalta, subtire, cu par lung, drept si castaniu statea in picioare in dreptul viperinei. Cand Ronnie ii zari chipul angelic mii de lacrimi incepura sa-i rasara din ochii verzi, cazand apoi pe pamantul acoperit de zapada. Bella puse o intrebare, dar viperina n-o auzi. Se arunca in bratele bunei sale prietene si incepu sa jeleasca.
Cu fiecare minut pe care-l petrecea in bratele acesteia lumina devenea din ce in ce mai difuza pana la un punct in care disparu de tot, dar pana la urma nu era nevoie de soare si de caldura lui, aura de lumina ce radia in jurul celor doua fete era atat de puternica incat devenise aproape palpabila.
Dintr-o data viperina se ridica. Isi scoase tacticos tenesi din picioare si isi inmuie varfurile degetelor in apa cristalina a lacului. Simtea ca se scalda intr-o mare nesfarsita de pacate si de vise spulberate, dar probabil ca era doar ura si teama ce se luptau in interiorul ei pentru suprematie.
" E tarziu, cred ca vrei sa pleci acasa" ii spuse viperina Bellei cu privirea proptita in pamant, refuzand sa-si ridice capul pentru a o putea vedea. Stia prea bine ca pentru ea Hogwarts-ul va fi mereu acolo chiar daca in noaptea aceea avea sa doarma sub mangaierile line ale apei care lovesc neincetat malul, iar apoi fug nepedepsite, dar pentru Bella era mai complicat, ea trebuia sa ajunga acasa, iar Ronnie nu si-ar fi iertat-o niciodata daca prietena ei patea ceva doar din cazua nesabunitei sale.