O zi aparent linistita

[Evelina R. Potter]

Inca tin bine minte cum frigul de afara ne-a obligat sa ne imbracam mai gros. Dar dupa ce neam imbracat am iesit spre castel spre terenul de vajthat. (ma bucurasem mult ca am putut-o ajuta pe Bell. Acum cand am aflasem pentru ce ma chemat eram foarte bucuroasa. Ar fi fain daca am merge la Hogsmeade. chiar imi era dor de Zonko si Liorzi mierii. De mult nam mai baut o Berezero de la madam rosmerta si nici nam mancat minunatele si unicile dulciuri ce se gasesu la lorzii mierii.)
Ce conta ca nu era placut afara. Acest joc era atat de iubit incat iti facea placere sa-l urmaresti si pe vreme mai friguroasa si chiar daca ninge sau era ploaie. Imi amintesc cu drag cum era primadata cand vazusem un meci de vajthat. Eram fascinata de felul cum se juca. Era adevarat ca iti trebuia pricepere si mare indemnare sa joci acest joc. Dar eu zic ca aveai nevoie si de mult curaj deoare te pute-ai accidenta si chiar foarte grav.
Ma indrept cu Bell cu pasi grabiti spre teren .Pentru Bell era important sa ajung la timp deoarece era sefa casei. Trebuia sa fie alaturi de elevi ei. Mai trebuia sa vad si cum se comenta meciul. In sfarsit am ajuns. Ne cautam un loc bun deoarece locurile erau aproape ocupate deoarece venise multa lume sa vada acest meci. Erau elevi de la toate cele 4 case , plus profesorii si directorul. Cele doua case Ochi de Soim si Cercetasi erau asa iubite incat ti era greu sa te hotarasti cu care sa tii.
Dupa ce meciul incepe,eu si Bell incepem sa urmarim cu atentie meciul . Bell era atenta si daca comentariile celui ce vorbea de meci erau corecte. Daca castigam meciul acesta eram mai aproape de cupa. Ce frumos ar fi sa castigam din nou cupa la vajthat. Aceasta cupa era o mandrie pentru toate casele de la Hogwarts si mai ales pentru cei ce jucau meciul.
Cercetasii erau in posesia mingii. Se indreptau cu viteza spre poarta celor de la OCS. Dar din nefericire un balon ghiulea a impiedicat inaintasul sa inscrie. Ce dezamagire. Din partea tribunelor cercetasilor se aud strigate de tristete, iar din partea viperinilor strigate de bucurie. Era clar ca daca pierdam acest meci lor le crestea sansa spre cupa.
OCS preiau mingea si reusesc sa treaca de cei tre inaintasi ai cercetasilor. Se apropie de poarta si cu un sut foarte rapid reusesc sa inscrie primul lor gol. Era 10-0 pentru OCS. Dar nu trebuie sa ne pierdem speranta. Mai era pana la terminarea meciului iar daca reuseam sa prindem hotoaiaca castigam.
Aud un zgomot din spate si ma intorc repede sa vad ce sa intamplat. Erau cativa colegi cercetasi care vazandune pe mine si pe bell in tribune au venit alaturi de noi sa tinem galerie cercetasilor.
La cat era de interesant meciul parca nici nu se ma simtea frigul de afara. Atat de entuziasmati eram de acest meci.
Acum cercetasii era in posesia mingii . Dupa multe eforturi reusesc sa inscrie. Acum era 10-10. Dupa 5 minute cercetasii au inscris din nou. Era 20-10 pentru cercetasi. Tribuna cercetasilor incepu sa tipe de bucurie. Deja sau marcat doua goluri si deja speranta ca vom castiga era tot mai mare. Bell langa mine numai putea de bucurie. Se intoarse la mine zambindu-mi . Era foarte mandra de elevii ei. Daca jucat tot asa puteam sa castigam cupa. Mai aveam dupa aceea un meci cu viperinii. Daca le castigam amandou cupa era a noastra.
Echipa parca dupa cele doua goluri marcate incepu sa joace din ce in ce mai bine. Se descurcau chiar minunat acolo in aer. Imi indrept atentia spre cautatotul echipei cum cauta hotoaica dornic sa o zareasca primul. Cu cat o prindea mai repede cu atat era mai bine pentru noi.
Zapada parca tot mai rapida ce cadea din cerul cenusiu nui impiedica pe cercetasi sa joace. Era o pribeliste minuata.
Pentru cateva clipe am luat ochii de la meciu si am privit Hogwartsul si imprejurimile acestuia. Lacul, padurea interzisa si castelul aratau ca o felicitare ce craciun. Am admirat pentru cateva minute frumosul peisaj iar dupa aceea mi-am indrept privirea din nou spre meci
De fapt mia atras atentia strigatele ce se auzeau...
- Ooooo ce s-a intamplat o intreb pe Bell.
- Uite un jucator de-al nostru s-a accidentat. Sper ca na patit nimic grav. Cu tristete vad ca un coleg era accidentat. Un balon ghiulea la lovit in umar iar acum era intins in zapada cu Madam Pomferey dandui primul ajutor. Parea inconstien. Sa speram ca nu era nimic grav iar jocul nu se va suspenda din cauza asta Sunt sigura ca madam pomfrey il va pune pe picoare. Chiar daca era cu un jucator mai putin , meciul putea continua.
O vad pe Bell ingrijorata cum privea scena. Si era si umpic suparata. Jucatorul lovit a fost dus in aripa spitalului iar spre buucria noastra meciul a inceput din nou. Bineinceles ca ne parea rau pentru colegul nostru dar si meciul era important pentru toti cercetasii.
- Sa speram ca isi va reveni cat mai repede o aud eu pe Bell zicandule celorlati cercetasi....